INVITAŢIE LA VERNISAJ: CUNOSCUTUL PICTOR IURIE RĂILEANU LA 50 DE ANI

INTERVIU REALIZAT DE ALEXANDRU MORARU, ŞEF SERVICIU  LA BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B.P.HASDEU” DIN CHIŞINĂU

Publicat în ÎN OBIECTIV, Documente, FELICITĂRI, ISTORIA IN IMAGINI, OAMENI DEOSEBIŢI, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

VIBRAȚIA SUFLETULUI: ROMÂNI PENTRU ROMÂNI

Publicat în ÎN OBIECTIV, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video | Lasă un comentariu

NOTE SCRISE … ŞI FOARTE IMPORTANTE!

NOTE SCRISE privind plângerea penală contra colonelului (rtg.) Vasile I. Zărnescu, făcută de catre directorul-impostor al „I.N.S.H.R.-E.W.”, Alexandru Florian

 

PREAMBUL

Directorul-impostor al „I.N.S.H.R.-E.W.”, Alexandru Florian, a făcut o plângere penală contra colonelului (rtg.) Vasile I. Zărnescu, politolog cu remarcabile contribuții la clarificarea temei interzise de către jidani și de către jidăniți la cercetare: așa-zisul „Holocaust unic” al evreilor (numit de unii „holocash”, de alții și „holohoax”), căci jidanii ignoră deliberat holocaustul armenilor comis de turci, al africanilor comis de olandezi, belgieni, francezi, britanici și alte popoare europene imperialiste, al aborigenilor americani comis de yankei, al japonezilor comis de judeo-americani la Hiroșima și Nagasaki – singurul genocid care-și merită numele propriu de holocaust, fiindcă, într-adevăr, japonezii din cele două orașe au fost arși de vii! –, precum și pe cel al românilor comis de jidanii bolșevici. Am zis „impostor” fiindcă ocupă ilegal funcția de director, așa cum s-a explicat anterior: http://ioncoja.ro/caut-un-ad-vocat-care-sa-ma-sustina-in-justitie-cauza-demiterea-numitului-alexandru-florian-din-functia-de-scula-mare-la-institutul-elie-wiesel/.

Această plângere penală a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 cu „neînceperea urmăririi penale“ („N.U.P.“). Articolele incriminate de către Alexandru Florian sunt trei: 1) „Iosif Toma Popescu denunță campania holocaustică contra României“, pe care îl publicaseră multe site-uri, dar pe care d-l colonel (rtg.) Vasile Zărnescu l-a republicat în revista Națiunea, adăugându-i, în interiorul textului, trimiteri bibliografice necesare unei mai bune înțelegeri a pledoariei marelui patriot Iosif Toma Popescu și o ADDENDA, în care și-a expus concluzii bazate pe cercetările anterioare ale domniei sale și ale altor autori (dar aceste note explicative nu au fost publicate de redacția revistei Națiunea); 2) «Falsitatea noţiunii „holocaustolog“» pe (http://www.altermedia.info/romania/2013/04/28/falsitatea-notiunii-holocaustolog/) și 3) introducerea la cartea lui Arthur Butz, „The Hoax of the Twentieth Century: The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry“ (pehttp://www.altermedia.info/romania/2014/02/11/inselatoria-secolului-xx-1/). Ultimele două articole nu mai pot fi accesate pe AlterMedia – de unde le-a luat Alexandru Florian și le-a pus ca anexe la plângerea sa –, fiindcă portalul a fost închis de la 1 martie 2016, dar pot fi citite aici:http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/05/01/falsitatea-notiunii-holocaustolog/ și aici:http://www.nationalisti.ro/2014/03/colonel-r-vasile-zarnescu-sri-prezinta-inselatoria-secolului-xx/. În treacăt, menționăm că aproape jumătate din cartea lui Artur Butz poate fi citită aici: http://documents.tips/documents/inselatoria-secolului-xx-arthur-robert-butz.html.

În luna ianuarie 2016, procurorul general adjunct, Dimitrie Bogdan LICU, care fusese aburcat pe funcția de procurorul general-interimar, în urma demisiei procurorului general Nițu, a dat o ordonanță de anulare a deciziei de N.U.P., în vederea reluării urmăririi penale. Ordonanța lui Licu a fost admisă de Judecătoria Sectorului 2 București, deși Dimitrie Bogdan LICU fusese demascat, încă din 31 august 2015, de către Emilia Șercan, că și-a plagiat lucrarea de doctorat, și, deci, nu mai prezenta nici un credit moral și științific – el fiind doar un hoț de texte, care ar trebui și va trebui să fie băgat la pușcărie: cf. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20390210-exclusiv-treilea-plagiat-coordonat-gabriel-oprea-bogdan-licu-prim-adjunct-procurorului-general-romaniei.htm; http://www.cotidianul.ro/procurorul-general-interimar-licu-prea-bogat-si-plagiator-275608/; https://deveghepatriei.wordpress.com/2016/10/13/ofiterul-sri-bogdan-licu-din-cadrul-parchetului-general-mafiot-plagiator-nevasta-angajata-in-sri-candidez-pentru-un-nou-mandat-cum-sa-scapati-de-securitatea-poporului-asta-s-a-jurat-ca-ma-b/!

În mod evident, instanța nici nu s-a obosit să citească NOTELE SCRISE, fiindcă decizia de reluare a urmăririi penale fusese luată dinainte, deoarece instanța nu putea să dea dreptate colonelului (rtg.) Vasile Zărnescu, căci ar fi însemnat „să dea” în șeful lor, Dimitrie Bogdan LICU-Plagiatoru’. În continuare, publicăm respectivele NOTE SCRISE depuse în 12 aprilie la registratura Judecătoriei Sectorului 2, în dosarul nr. 6822/300/2016”.

Decizia instanței de a fi reluată urmărirea penală poate fi citită aici:
http://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000413189&id_inst=300.

Ulterior, cu prilejul lansării cărții d-lui colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu, HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust”, din 8 aprilie 2016, Maximilian Marco Katz a făcut, și el, o plângere penală contra autorului, deși nu avea nici un temei: cartea respectivă este un studiu științific aprofundat și documentat – cu valoare de unicat pe plan mondial – și este exceptat de la penalizare de chiar textul criminalei O.U.G. nr. 31/2002! Dar asupra acestui caz vom reveni.

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 Termen: 13 mai 2016

DOSAR nr. 6822/300/2016

Secția comună

Camera 108

NOTE SCRISE

depuse de intimatul Vasile I. ZĂRNESCU

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnatul Vasile I. ZĂRNESCU, intimat în dosarul nr. 6822/300/2016, pe rol la Judecătoria Sectorului 2, cu termen pentru depunereaNOTELOR SCRISE la 13 mai 2016, prin prezenta vă solicit

RESPINGEREA

Ordonanței nr. 171/C2/01.03.2016 emisă de numitul Dimitrie Bogdan LICU, Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de reîncepere a urmării penale deoarece este total neîntemeiată și, pe cale de consecință juridică, vă solicit

MENȚINEREA

Ordonanței de clasare nr. 4126/P/2014, din 08.01.2016, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, semnată de procurorii Adriana PAU și Ana MUREȘAN, întrucât este temeinică și legală.

ÎN FAPT.

A. Aspecte juridice de principiu.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31 din 13 martie 2002 (O.U.G. nr. 31/2002) privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omeniriieste ilegală, ilegitimă, imorală, antiromânească și esențialmente anticonstituțională.

A1. Este ilegală deoarece a fost emisă în timpul sesiunii parlamentare, iar guvernul nu are voie să emită ordonanțe în acest timp, ci doar în intervalul vacanțelor parlamentare.

A2. Este ilegitimă deoarece nu a fost supusă aprobării Parlamentului, aflat în sesiune în acea vreme.

A3. Este imorală deoarece nu a existat nici o urgență de instabilitate politică, etnică, socială, religioasă etc. menită să justifice urgența emiterii ei.

A4. Este antiromânească deoarece compromite România prin faptul că induce în gândirea străinătății ideea că România ar fi o țară barbară, necivilizată, în care minoritățile cultice, etnice – îndeosebi jidanii – etc. ar fi vexate de români pentru concepțiile sau rasa lor și, de aceea, ar fi fost nevoie, de urgență, de această reglementare. În ce a constat urgența? În nimic. În acești 14 ani scurși de la emiterea ei, nu s-a întâmplat nimic din ceea ce „reglementa“. Prin aceasta O.U.G. nr. 31/2002 deteriorează imaginea României în lume și de aceea constituie un atentat la siguranța națională a țării.

A5. Este esențialmente anticonstituțională deoarece încalcă articolul nr. 30 din Constituția României privind libertatea cuvântului.

A6. În esență, O.U.G. nr. 31/2002, prin incriminarea unor fapte sociale inexistente, nu face decât să provoace apariția lor ca reacție de apărare a românilor față de acuzele neîntemeiate de „antisemitism“, de comiterea „holocaustului în România“ etc. De aceea O.U.G. nr. 31/2002 și cele două legi de fățuire a ei constituie, realmente, un pericol public și trebuie abrogate de urgență, până nu apar, spontan sau organizat, respectivele reacții.

DOMNULUI PREȘEDINTE AL JUDECĂTORIEI SECTORULUI 2, BUCUREȘTI

Obiectivul principal al O.U.G. nr. 31/2002 este promovarea pretinsului holocaust al jidanilor. Când a fost să se voteze în Parlament, senatorul liberal Mircea Ionescu-Quintus s-a opus obiectând că noțiunea „holocaust“ nu are o definiție clară din punct de vedere semantic și juridic. Parlamentului i-au trebuit 4 (patru!) ani ca să „lămurească“ această problemă și a emis Legea nr. 107/2006, dar și această lege a fost emisă pe „șest“, adică în baza articolului 75 din Constituție privind aprobarea tacită. În acești patru ani, O.U.G. nr. 31/2002 a fost aplicată ilegal și, astfel, s-a schimbat denumirea străzilor care purtau numele mareșalului Ion Antonescu și au fost demolate statuile sale, la presiunea expresă a organizațiilor jidănești, în primul rând a Federației Asociațiilor Comunităților Evreiești din România (F.A.C.E.R.), condusă, atunci, de Nicolae Cajal, iar acum de deputatul Aurel Vainer.

Consider că promulgarea mizerabilei Ordonanțe de Urgență Guvernamentală nr. 31/2002 este o rușine, un anacronism și o insultă pentru sistemul normativ-juridic românesc, o palmă pe obrazul prea tolerantului popor român: „un popor ridicol și criminal de tolerant“, cum îl caracteriza marele istoric Nicolae Iorga, în 1910, tocmai pentru că accepta cu ușurință invazia jidanilor.

La emiterea O.U.G. nr. 31/2002, în calitatea mea de Director al Biroului de Presă și de Relații cu Publicul al Partidului Unității Națiunii Române (P.U.N.R.) am emis un Comunicat de presă în care am contestat respectiva ordonanță și am cerut, în numele P.U.N.R., organizarea unui referendum național pentru a respinge respectiva reglementare. Comunicatul a fost preluat, în rezumat, de câteva ziare, precum Curentul, Gardianul și Independent.

Între timp, au fost numeroși publiciștii, oamenii politici, istoricii care au denunțat O.U.G. nr. 31/2002 și au cerut abrogarea ei și, implicit, a celor două legi care au fățuit-o și au întărit-o: Legea nr. 107/2006 și Legea nr. 217/2015. După promulgarea Legii nr. 217/2015, mulți publiciști, oameni de cultură i-au relevat caracterul pernicios. Am sintetizat această poziție a lor în studiul „Reacția bumerang a unor intelectuali români contra Legii nr. 217/2015“ (pe http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/46746-reactia-bumerang-negarea-holocaustului.html, precum și în anexa 1; cf. și Șerban Cionoff, „Miklos Horthy și regimul său intră sau nu sub incidența Legii 217/2015?“, pehttp://jurnalul.ro/editorial/miklos-horthy-si-regimul-sau-intra-sau-nu-sub-incidenta-legii-217-2015-694539.html).

În august 2015, deputatul Bogdan Diaconu a propus un proiect de lege pentru abrogarea O.U.G. nr. 31/2002, iar conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie a publicat articolul „Dogma holocaustului și delictul negării sale“ (cf. Lumea, nr. 1/2016, pag. 39-44), în care condamnă în modul cel mai radical Legea nr. 217/2015 (v. coperta în anexa 9, pag. 56). Printre altele, Alexandru Amititeloaie scrie: „Din data de 30 iulie 2015, această lege a intrat în vigoare, devenind, prin modificările pe care le aduce O.U.G. 31/2002, un instrument juridic extrem de brutal împotriva libertății de exprimare, fiind vizate de această dată, într-o manieră și mai clară, temele considerate tabu în spațiul public. De la forma inițială a ordonanței și până la cea dobândită prin Legea 217 s-a parcurs un traseu de înăsprire, în mai multe etape, a conținutului ei, de nuanțare a textelor incriminatoare, de extindere a domeniului de aplicare și, ceea ce este foarte important, de accentuare a vinovăției statului român“ (s.n., V.I.Z.; vezi aici anexa 8 și pe: http://www.art-emis.ro/analize/3468-dogma-holocaustului-si-delictul-negarii-sale-1.html).

Un holocaustist consecvent, Petru Clej, se vaită de ineficiența aplicării O.U.G. nr. 31/2002: „Negarea Holocaustului și activități fasciste – 16 inculpați în 14 ani“. Dar recunoaște și el: „OUG 31/2002 a fost adoptată cu câteva luni înaintea deciziei NATO de primire a României ca membră a Pactului Nord Atlantic, actul juridic incriminând și cultul unor persoane condamnate pentru crime împotriva omenirii, cum ar fi de pildă Ion Antonescu“ (cf. http://www.rfi.ro/societate-86399-negarea-holocaustului-si-activitati-fasciste-16-inculpati-14-ani și anexa 2). Recent, sociologul Mircea Stănescu a publicat articolul «Inculpările și condamnările pe baza „legii holocaustului“», în care analizează articolul lui Petru Clej și subliniază: «Articolul ne reamintește că „OUG 31/2002 a fost adoptată cu câteva luni înaintea deciziei NATO de primire a României ca membră a Pactului Nord Atlantic“, adică, pe scurt, că „legea holocaustului“ a fost o condiție neoficială de aderare, plus sugestia că americanii se vor supăra pe noi dacă situația de fapt nu se va schimba» (cf. http://www.rostonline.ro/2016/05/inculparile-si-condamnarile-pe-baza-legii-holocaustului/ și în anexa 3). Este de notorietate că premierul de atunci, Adrian Năstase, a emis O.U.G. nr. 31/2002 la presiunea senatorilor americani sioniști Christopher Smith, Alfonso d’Amato și Tom Lantos, și că a fost copiată după scelerata lege franceză Fabius-Gayssot (cf. https://deveghepatriei.wordpress.com/2014/04/15/colonel-r-vasile-zarnescu-sri-holocaustul-gogorita-diabolica/).

B. Numitul Alexandru Florian este un escroc și un impostor atât ca persoană individuală, cât și ca director al așa-numitului „Institut Național pentru Studierea Holocaustului din România – Elie Wiesel“ (I.N.S.H.R.-E.W.).

B1) Astfel, este escroc deoarece, deși este director al I.N.S.H.R.-E.W. și, deci, are un contract de muncă de 8 ore pe zi, 25 de zile pe lună, conform Codului Muncii nu mai poate lucra cu normă întreagă în alte instituții și să și ia bani pentru prestația sa, așa cum o face el. Într-adevăr, el mai activează la încă alte 5 (cinci!) universități și ia salarii grase de acolo, deși, pe de o parte, nu mai are nici timpul fizic necesar să le frecventeze și, pe de altă parte, nu are nici competența profesională să o facă, întrucât, prin studiile sale, el se specializase în predarea „socialismului științific“ (cf. http://www.cotidianul.ro/alexandru-florian-are-un-salariu-de-81614-ron-pe-an-de-la-guvernul-ponta-266933/). Astfel că jefuiește statul de 81.614 lei anual (cf. anexa 4), iar A.N.A.F. nu se sesizează din oficiu, deși acest fapt a fost dezvăluit de ziarulCotidianul încă din 24 august 2015! Iar Parchetul General nici atât nu s-a sesizat din oficiu, fiindcă Dimitrie Bogdan LICU era ocupat să-și plagieze lucrarea de doctorat.

B2) Apoi, este impostor deoarece, deși la concursul pentru ocuparea postului de director al I.N.S.H.R.-E.W. s-a pus condiția ca pretendentul să aibă studii istorice, Alexandru FLORIAN nu le are, el fiind activist stalinist al P.C.R., dar a fost proțăpit de oculta jidănească pe această funcție (cf. Ion Coja, „Caut un ad-vocat care să mă susțină în justiție. Cauza: demiterea numitului Alexandru Florian din funcția de sculă mare la institutul Elie Wiesel“, 1 martie 2016, pe http://ioncoja.ro/caut-un-ad-vocat-care-sa-ma-sustina-in-justitie-cauza-demiterea-numitului-alexandru-florian-din-functia-de-scula-mare-la-institutul-elie-wiesel/).

Onorată instanță!

B3) În plângerea sa, Alexandru FLORIAN scrie cu alineate, de exemplu:

«a) „[…] conceptul „holocaust“ și cifra de „șase milioane“ nu sunt „simple presupuneri“, ci veritabile escrocherii intens propagate de jidani“» (fila 18, pag. 1, dosar fond nr. 4126/P/2014).

Trebuie să precizez, din nou, că Alexandru FLORIAN, cât este el de ticălos (cf. http://ioncoja.ro/efectul-de-bumerang/ sau aici, în anexa nr. 1), s-a dovedit a fi, în plus, și tupeist, conform tupeului nației sale descrise chiar de Norman Finkelstein, căci el a dat, în anexele sale, textul integral al ADDENDEI mele (în treacăt fie zis, cuvântul ADDENDA nu este sinonim cu post scriptum, cum crede „doctorul“ D. B. LICU), în care puteți citi, în alineatul anterior din articolul „Iosif Toma Popescu denunță campania holocaustică contra României“: „De altfel, scîrba de Hannah Arendt (…) afirmă cu nonșalanță (…): «Astfel, numărul total al victimelor Soluției Finale este o simplă presupunere – între patru și șase milioane – și nu a fost niciodată confirmat, la fel și numărul total al victimelor din fiecare dintre țările implicate (Hannah Arendt, op. cit., pag. 5)». Aici, „op. cit.“ înseamnă cartea individei, EICHMAN LA IERUSALIM, Banalitatea răului, ediția Humanitas, București 2005, dar această notă bibliografică nu mai apare în revista Națiunea (cf. http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/02/27/iosif-toma-popescu-denunta-campania-holocaustica-contra-romaniei/). După cum vedeți, nu eu minimalizez, ci Hannah Arendt minimalizează, ba chiar ia în derâdere „holocaustul“. De ce impetuosul sionist Alexandru FLORIAN și licheaua de serviciu Dimitrie Bogdan LICU, Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu o acuză și pe Hannah Arendt în baza art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002 pentru „negarea Holocaustului“?!

B4) Mai mult. Hannah Arendt a avut și ea curajul să releve că între conducerea Germaniei naziste, conducerea sioniștilor din Germania și conducerea jidanilor din Palestina a existat o deplină colaborare, reglementată prin Înțelegerea de transfer – The Transfer Agreement (vedeți coperta cărții despre acest aranjament politic esențial în anexa 8) –, prin care jidanii din Germania (Das Jüden – adică, pe românește, jidanii) erau transferați în Palestina, luându-și averea mobilă cu ei (cf. Hannah Arendt, op. cit., pag. 153)!

B5) Și mai mult. Hannah Arendt demonstrează că liderii Youchuv (adică ai jidanilor stabiliți, deja, în Palestina până în 1939) veneau și tratau cu liderii naziști și cu liderii sioniști din Germania nu pentru salvarea tuturor jidanilor din Germania și din teritoriile cucerite de aceasta, ci voiau doar jidani tineri și, în genere, indivizi sănătoși, robuști, de preferință bogați și cât mai instruiți, eventual meseriași, ca să reprezinte un „material uman bun pentru a construi viitorul Eretz Israel“! Adică liderii Youchuv „nu erau interesați de operațiunile de salvare“ a tuturor jidanilor din teritoriile europene ocupate de Germania și, de aceea, s-a ajuns „în situația în care majoritatea neselecționată a evreilor s-a văzut confruntată în mod inevitabil cu doi inamici – autoritățile naziste și autoritățile evreiești“ (H. Arendt, op. cit., pag. 78-80, s.n., V.I.Z.). La fel dezvăluie și cealaltă denigratoare a României și apologetă holocaustistă cam tâmpițică fiindcă nu-și dă seama când își dă cu stângu-n-dreptul, Lucy Dawidowicz: „Emigration to Palestine too was tightly controlled. (…) …a Central Bureau for the Settlement of German Jews, which, to begin with, excludes anti-Zionists as applicants for certificates. Young people in goog health, with some training for agricultural work or manual trades, and persons with capital were the preferred candidates for aliya, in a process where the needs and interests of Palestine took precedence over the strategy of rescue“ (Lucy Dawidowicz, The War against the Jews. 1933-1945. Bantam Books, New York, Toronto, London, Sydney, Auckland,1976, pag. 189-191). Adică: „Emigrarea spre Palestina era și ea strict controlată. (…) …un Birou central pentru colonizarea evreilor germani îi excludea, din start, de la autorizare pe antisioniști. Tinerii sănătoși, cu ceva pregătire ca agricultori sau meseriași, precum și posesorii de capital financiar erau candidații preferați într-un proces în care nevoile și interesele Palestinei erau prioritare față de strategia de salvare a evreilor“ (Lucy Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor, Editura Hasefer, București, 1999, pag. 184 – s.n., V.I.Z.).

B6) Vedeți cine organiza selecția pentru emigrare și pentru trimiterea în lagărele de muncă? Liderii naziști în colaborare cu liderii jidani-așkenazi, adică sioniști: cine era sionist, „mumos“ ca Bubico, forțos ca Tarzan, cu bani la teșcherea, cu meserie la mână, cu „rude la Ierusalim“ – cum se zice – mergea în Palestina ca să întemeieze viitorul Eretz Israel „proorocit“ în Vechiul TestamentTestament falsificat continuu în Antichitate de către leviți, care erau „învățătorii și făcătorii Legii“, cum sunt acum alde Alexandru Florian, Aurel Vainer, Radu Ioanid, Michael Shafir, Niels Schnecker, secondați de niște demagogi ca Crin Antonescu, George Scutaru etc., care au impus Legea nr. 217/2015 –, dar antisioniștii, săracii, bolnavii, slăbănogii, boschetarii, hoții, prostituatele, handicapații ș.a. – adică scursurile comunităților jidănești, unele cu tare genetice, provenite din căsătorii între rude foarte apropiate sau chiar incestuoase, ca să-și păstreze averea în familie – erau trimiși cu trenul sau în coloană, pe jos, în lagărele de muncă, unde munceau până se epuizau sau se îmbolnăveau mai tare și crăpau! Dar nu au crăpat toți, căci fiecare lagăr de muncă avea spitalul propriu: au existat supraviețuitori! Un mare istoric jidan, Nahum Goldman, relevă, în celebra sa carte The Jewish Paradox, că au scăpat 600.000 de jidani. Și că din lagărele de „exterminare“ despre care latră de șase decenii apologeții „Holocaustului“ au venit câteva mii de copii care se născuseră acolo, în lagăre! Adică nu a existat nici o „Soluție Finală“ de exterminare a jidanilor pentru că erau jidani. Unde este aici holocaustul?! Nu e nicăieri: totul se făcea organizat, nemțește, dar sub auspiciile selecționerilor sioniști, adică a șefilor Judenratelor, care trimiteau „material uman bun“ în Palestina, iar ciurucurile comunităților jidănești în lagăre, la muncă, să nu se vază că „poporul ales“ are stârpituri, ci numai oameni superiori, dintre care să se selecteze viitorii deținători ai Premiului Nobel, ca Elie Wiesel! Și, culmea paradoxului, în ultimele decenii în Germania se fac demersuri pentru reabilitarea criminalului doctor jidan Josef Mengele, să fie declarat cel mai mare genetician german al secolului XX.

Dar, dacă, între timp, Hannah Arendt a murit, de ce nu este acuzat, în special, Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, fiindcă îi reeditează cartea EICHMAN LA IERUSALIM, în care Hannah Arendt vorbește atât de urât de liderii sioniști, conducătorii Judenratelor, care se comportau ca niște „regi“ din speța „satrap“?! Un exemplu de acest tip era „regele Chaim Rumkowsky, care, în ghetto-ul pe care-l conducea, din orașul Łodz, tipărea timbre și bancnote cu portretul lui pe ele“ (cf. H. Arendt, op. cit., pag. 146)! Impostorul Alexandru Florian se face că nu există cărți scrise chiar de jidani-așkenazi, ca sionistele Hannah Arendt și Lucy Dawidowicz, care au denigrat copios România, și de toți ceilalți jidani cinstiți enumerați de mine – Norman Finkelstein, Israel Shahak, Benjamin Freedman, Isaac Asimov, Noam Chomsky și alții, ca să nu mai amintesc de autori goyimi, ca Arthur Robert Butz, Don Heddesheimer, Jürgen Graf, David Irving, Ernst Zündel, Robert Faurisson, Paul Rassinier, Germar Rudolf și mulți alții –, în articolele care l-au ofuscat pe el, motiv pentru care Dimitrie Bogdan LICU îi ține isonul.

B7) De ce nu este acuzat de „minimalizarea, negarea“ holocaustului și președintele Israelului, Shimon Peres, care, în timpul vizitei făcute în țara noastră în august 2010, „a mulțumit României pentru că a salvat 400.000 de evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial“ (vezi:http://www.expunere.com/shimon-peres-presedintele-israel-romania-a-salvat-400-000-de-evrei-multumesc-poporului-roman.html; similar aici: http://www.rostonline.ro/2015/08/shimon-peres-presedintele-israel-romania-a-salvat-400-000-de-evrei-multumesc-poporului-roman/; etc.)?! Vorba celor de la portalul ziaristionline: „Să fie arestat!“ (cf. http://www.ziaristionline.ro/2015/08/06/shimon-peres-romanii-au-salvat-vietile-a-400-000-de-evrei-sa-fie-arestat-video/). În schimb, apologeții holocaustiști de la centrul care poartă numele escrocului internațional Simon Wiesenthal zic invers: Centrul „Simon Wiesenthal” l-a criticat dur, vineri, pe președintele izraelian Shimon Peres, care a mulțumit public poporului român pentru salvarea a sute de mii de evrei în trecut, susținând că liderul izraelian ar fi trebuit, de fapt, să condamne statul român pentru celelalte zeci de mii de evrei care au murit în România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, relatează Associated Press“ (cf. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7691004-centrul-wiesenthal-critica-shimon-peres-fiindca-multumit-romaniei-pentru-ajutorul-acordat-evreilor.htm). Adică holocaustiștii vorbesc la unison, indiferent de meridianul pe care se află.

Shimon Peres „a mulțumit în mod public României pentru că a ajutat aproximativ 400.000 de evrei români să emigreze în Israel, în vremea regimului comunist“, iar Alexandru FLORIAN, Efraim ZUROFF, Radu IOANID et comp. ne acuză că am ucis 400.000 de jidani: în total 800.000 de jidani. Holocaustistul Paul Johnson, istoric-mercenar britanic, ne acuză, în cartea sa O istorie a evreilor, că „România a ucis, în Al Doilea Război Mondial, 750.000 de jidani, dintre cei 757.000 care existaseră înainte de 1939“. Câți jidani fuseseră în România înainte de 1939?! Probabil două milioane, dintre care circa un milion intraseră ilegal în țară, motiv pentru care premierul Octavian Goga se străduia să îi expulzeze. Câți jidani sunt acum în țară?! Cam tot două milioane și tot veniți pe „șest“! De ce mai vin dacă au fost holocaustați în România?!

Despre toate acestea Alexandru FLORIAN și ciracii săi nu vorbesc: fiindcă ar fi doar 7.000 de jidani și ar fi maltratați, discriminați, loviți cu pietre pe stradă, aici, în România ca, acum, în Palestina. Dar nu s-a adeverit nimic. În schimb, premierul Adrian Năstase dăduse Ordonanța de Urgență nr. 31/2002, deși nu era nici o urgență – de aceea ex-premierul Adrian Năstase merită să stea în pușcărie toată viața! Dar erau bani de umflat de la români de către jidani: circa 20 de miliarde de euroi, pentru cei 400.000 de jidani „uciși, uciși, uciși“, cum perora impostorul Elie Wiesel. Conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie atrage atenția: „Încă din 1993, la Ministerul Afacerilor Externe s-a depus o cerere de către unele organizații evreiești, pretinzându-se plata unei despăgubiri de 1,5 miliarde de dolari pentru Holocaust [15]. Nu se știe dacă i s-a dat sau nu vreo rezolvare. Ceea ce se știe este că s-au intensificat continuu presiunile asupra guvernului, ajungându-se ca astăzi culpa României pentru holocaust să fie legiferată, iar orice alt punct de vedere să devină un delict. În acest timp, activele țării au ajuns în mâna străinilor“ (cf. http://www.art-emis.ro/analize/3477-dogma-holocaustului-si-delictul-negarii-sale-2.html; vezi și aici pag. 49). Dar după 1993 pretențiile au crescut la cele 20 de miliarde de euroi, iar rezolvarea s-a făcut: guvernele postdecembriste plătesc în secret miliarde de euro ca „despăgubiri de holocaust“, deși statul Israel ar trebui să-i plătească României daune pentru elita conducătoare a României exterminată la Canal și în închisorile jidano-staliniste, pentru enormele pagube materiale și umane produse de jidanii care au condus și conduc România între 1945-1965 și 1990-2016!

B8) Alexandru FLORIAN și ciracii săi trebuie să publice lista celor 400.000 de jidani „uciși de fasciștii germani, români și maghiari“ – din cadrul celor 6.000.000 de jidani uciși, dar care nu fuseseră șase milioane – căci numărul ăsta „este o simplă presupunere“, cum scrie Hannah Arendt –, ci câteva sute de mii, și care nu fuseseră uciși decât câțiva, ceilalți muriseră de „moarte bună“. Abia apoi, să pretindă „bani de holocaust“. Altfel, cum am spus în articolele mele invocate de el, precum și în altele, trebuie să dea banii înapoi, fiindcă, în realitate, au comis și comit un fals intelectual, uz de fals și înșelătorie în formă continuată, ceea ce constituie o escrocherie, adică o faptă penală foarte gravă și care trebuie pedepsită exemplar.

Falsitatea integrală a propagandei holocaustice este demonstrată inclusiv de alegerea termenului – holocaust – care este termen grecesc și, deci, jidanii nici nu aveau un termen propriu care să definească situația pe care o clamau ca fiind a lor proprie și exclusiv a lor: „Holocaustul unic“! Norman Finkelstein, jidan cu părinți supraviețuitori ai lagărelor de concentrare, în faimoasa lui carte INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, chiar îi ia în bășcălie pe jidanii holocaustiști spunând că „tot ce aparține jidanilor este unic: holocaustul, suferințele, istoria etc.“ Abia când s-au dumirit de prostia pe care o făcuseră timp de circa 170 de ani de propagandă holocaustistă au apelat la alt cuvânt: nu este holocaust, ci este „shoah“, fiindcă ar fi mai „ebraic“. Dar nu a existat o limbă numită „ebraică“, nu a existat un popor numit „ebreu“!

B9) Alexandru FLORIAN se împiedică, în plângerea sa, și de faptul că eu folosesc cuvântul „jidan“, deși arătasem, în introducerea la episodul 1 din cartea lui Arthur Butz ÎNȘELĂTORIA SECOLULI XX (prezentat de el ca anexa 3 în plângerea sa), că „este forma fonetică, istorică, științifică provenită din germanicul Das Jüden“ (fila 28, dosar 4126/P/2014) și trebuia să se fi lămurit. De fapt, el este lămurit de mult timp, dar asta este „educația“ sa talmudistă, funciar fariseică, ipocrită și cu tupeu de falsificator, moștenită de la leviți. Alexandru FLORIAN și ai lui s-au răstit și la Academia Română fiindcă nu a scos cuvântul „jidan“ din dicționar, așa cum fusese scos în epoca stalinistă, dintre anii 1945-1970. Acum vrea să reinstaureze acea etapă și se servește de O.U.G. nr. 31/2002 ca de o lance pentru a o realiza, ordonanță impusă, cum am arătat, de câțiva senatori jidani din S.U.A. Academia Română a menținut cuvântul în dicționar, dar, la presiunea teroristă a acestor jidani nemernici, a adăugat precizarea că „este nerecomandabil, fiind peiorativ“. NU este deloc peiorativ, ci este istoric, științific și singurul care trebuie folosit.

Dar această precizare a Academiei Române este doar o recomandare, nu o directivă cu putere de lege. O.U.G. nr. 31/2002 nu îmi interzice să folosesc noțiunea „jidan“, dar tradiția, cultura, limba română și pregătirea mea profesională mă obligă să utilizez exclusiv cuvântul „jidan“ și nu „evreu“, cum vor Alexandru FLORIAN et comp., deoarece cuvântul „evreu“ trebuie scos din uz, fiindcă este neștiințific, incorect și nu indică nici o entitate cu această denominație. În toată Europa și, de aici, mai departe, în toate limbile se folosește cuvântul „jidan“ – evident, în forma fonetică și grafică adoptată de fiecare popor: jew/jews în engleză, juif/juifs în franceză, judío/judíos în spaniolă și portugheză,giudeo/giudei în italiană, Die Jude/Das Jüden în germană și jidan/jidani în română; jid în maghiară, jidov în rusă. Toate aceste forme provin din forma latină, inițială: judaeus/judaei; cele mai apropiate fonetic și grafic de originalul latinesc sunt forma din limba germană și din limba română, care derivă, în mod evident, din cea germană. Este esențial de menționat un fapt care nu a putut fi ascuns nici de mincinoasa Lucy Dawidowicz: în Polonia și în Slovacia se folosește cuvântul Źydowski/Źydowska, pronunțat „jidovschi/jidovsca (cf. Lucy Dawidowicz, The War against the Jews. 1933-1945, pag. 315; idem, Războiul împotriva evreilor, pag. 287); și jidanii de acolo nu se mai supără că sunt jidăniți și chiar se autojidănesc. În literatura holocaustică și anti-holocaustică cuvintele hébreu/hébreux (în franceză) și hebrew/hebrews (în engleză) aproape că nu există, așa de rar apar; în limba germană nu există nici un cuvânt care să fie echivalentul, cât de cât, al cuvântuluihebrew/hebrews din engleză.

Așadar, în toată lumea se folosește cuvântul „jidan“ – în formele lingvistice autohtone –, dar numai în România suntem obligați de oculta jidănească să folosim cuvântul neutilizat de nimeni alții „evreu“. De aceea am recomandat tuturor redactorilor să elimine cuvântul „evreu“ și să-l folosească exclusiv pe cel de „jidan“. Dar le este frică!!! Acesta este efectul terorismului psihologic exercitat de jidani prin O.U.G. nr. 21/2002! Am ajuns ca în Țara Românească să nu mai putem folosi limba română fiindcă îi deranjăm pe jidanii-așkenazi. Vedeți, pe larg, aici în anexa 5, articolul meu «Cuvântul „jidani“: concept geopolitic şi istoric» sau pe: http://www.justitiarul.ro/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/; https://reflectorargesean.wordpress.com/2015/08/08/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/;http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/08/17/un-punct-de-vedere-a-fi-sau-a-nu-fi-peiorativ/.

B10) Etimologic, cuvântul „holocaust“ provine, cum am spus, din grecescul holos („întreg“, „tot“) asociat cu kaeiein („a arde“), desemnând, la origine, jertfa adusă zeilor sau divinității, care consta în arderea în întregime, pe altar, a animalelor sacrificate – ritual păgân existent nu numai la vechii iudei, ci și la greci și la alte popoare antice. Termenul de „holocaust“ folosit acum ca o nouă religie sionistă-ateistă de jidani este, deci, un cuvânt împrumutat. Și este împrumutat fiindcă jidanii-așkenazi vorbesc și acum limba idiș, a strămoșilor lor, (k)hazarii, și nu aveau, la 1869 și după, un termen propriu, în limba idiș (yiddish), pentru a defini acest fenomen și anume „holocaustul prezis“, despre care a scris Don Heddesheimer, în cartea citată mai jos. Acest împrumut atestă, o dată în plus, că propaganda holocaustică este o veritabilă escrocherie.

Fiindcă termenul de „holocaust“ a fost compromis, în ultimele decenii, de cercetările științifice întreprinse de mișcarea „revizionistă“, acum jidanii vor să elimine, treptat, acest termen și să-l înlocuiască, discret, cu termenul „shoah“, fiindcă termenul șoah ar fi un cuvânt „ebraic“. Deci, nu a fost „holocaust“, ci a fost shoah. Păi, dacă nu a fost holocaust, ci șoah, înseamnă că au mințit și trebuie să dea banii înapoi! De aceea, așa cum am mai scris și în articolele invocate de Alexandru FLORIAN în plângerea sa, în acest caz trebuie să dea înapoi „banii de holocaust“, fiindcă, evident, a fost o escrocherie: dacă după 150 de ani de propagandă holocaustistă s-au trezit că nu a fost „Holocaust“, ci a fost „Șoah“, înseamnă că nu a fost „Holocaust“: Quod erat demonstrandum!

B11) Mai precizez că în proporție de 95 la sută jidanii care există în lume sunt jidani-așkenazi, proveniți din (k)hazari, iar restul de 5% sunt jidani-sefarzi: adică, în totalitatea lor, jidanii-așkenazi nu sunt semiți, nu se trag din biblicul Sem, ci sunt de neam turco-mongol, căci provin din poporul (k)hazar, care a adoptat, la comanda regelui lor, unul Bulan, cultul talmudic (iudaic). Jidanii-așkenazi-(k)hazari sunt impostori care nu au nici o legătură genetică, de sânge, cu iudeii biblici, care se trag din Iuda – unul dintre cei 12 fii ai lui Iacob, redenumit Israel de către Iehova. De aceea așkenazii vor să se dea drept „iudei“. Încă savantul jidan-așkenaz Arthur Koestler a atras atenția că folosirea cuvântului „semit“ aplicat jidanilor-khazari este un nonsens! Jidanii-sefarzi, cu ponderea lor insignifiantă de 5 la sută, nu mai au nici o importanță politică și socială nici în Israel, darămite în alte părți ale lumii. Practic, jidanii-așkenazi-khazari au cucerit Palestina, actualul Israel (fără Fâșia Gaza și Teritoriile din Est). De aceea David Ben-Gurion și Mossadul începuseră să îi elimine pe jidanii-sefarzi, ca să nu mai existe dovada că jidanii-așkenazi-khazari nu sunt adevărații jidani „biblici“, adică iudeii descendenți din Iuda (vedeți BEN-GURION SCANDAL’S. How The Hagana hand The Mossad Eliminated Jews aici http://www.amazon.com/Ben-Gurions-Scandals-Haganah-Mossad-Eliminated/dp/1893302407 și aici coperta, în pag. 54). De aceea jidanii-sefarzi sunt și acum persecutați de jidanii-așkenazi-(k)hazari și de autoritățile statului Israel. Așadar, jidanii-așkenazi-(k)hazari nu au cum să fie „poporul ales“, fiindcă nu se trag din triburile „biblice“, din Sem, din Levi, Benjamin și Iuda: jidanii-așkenazi-khazari sunt doar niște impostori ai istoriei deoarece și-au apropriat cultul talmudic, fost iudaic! Ca atare, însuși numele statului Israel este incorect, ilegitim: trebuie să se numească Judenistan, pe românește Jidănia!

B12) Toate exemplificările lui Alexandru FLORIAN, jidan-așkenaz-khazar, din plângerea sa sunt pe același calapod: false, neîntemeiate, tendențioase, trunchiate și, evident, rău-intenționate; de aceea nu le mai reiau, fiindcă sunt la dosar. Intenția lui și a suporterilor săi este că vrea să rescrie Istoria Românilor: http://www.rostonline.ro/2015/08/alexandru-florian-recunoaste-ca-vrea-sa-rescrie-istoria-romanilor/; dar și rescrie istoria literaturii române, vrea să ne interzică portul popular, să ne interzică limba română autentică și colindele, să nu tipărim monede-efigii cu patriarhii noștri; o să ajungă să ne impună și să mâncăm kusher! De aceea nu vrea să se împiedice de autori ca subsemnatul, care aduc adevărul la cunoștința românilor pentru a nu se mai lăsa buzunăriți de către jidanii holocaustiști hrăpăreți, prin O.U.G. nr. 31/2002.

B13) Reacția „revizionistă“, numită incorect și insultător de jidani cu termenul „negaționistă“, a apărut ca reacție de apărare a goiym-ilor încă din 1946. Goiym-i înseamnă „ceilalți“, ne-jidanii, care în Talmud sunt caracterizați ca „animale“ bune de povară și chiar de ucis de către jidani, care se consideră „poporul ales“. De atunci s-au publicat sute de cărți și mii de articole contra propagandei holocaustice, demonstrându-se că întreaga propagandă a avut exclusiv un scop mercantil: de a strânge bani pentru a-i ajuta pe cei „șase milioane de jidanii înfometați, persecutați, schingiuiți și care, în final, vor fi uciși“, escrocând sentimentele de milă, de compasiune ale oamenilor după același model ca al țiganilor care-și trimit copiii la cerșit, uneori chiar mutilându-i.

Din 1869 – de când a fost semnalată prima apariție în presa jidanilor din S.U.A. a sintagmei „șase milioane de jidani“ – și din 1899 – de când a fost semnalată prima apariție în presa jidănească din S.U.A. a cuvântului „holocaust“ – până în ianuarie 1945, aceasta a fost premisa propagandei holocaustice: că „6.000.000 de jidani vor fi înfometați, persecutați, batjocoriți, schingiuiți și, în final, vor fi uciși“. În ediția din 1902 a faimoasei Enciclopedii Britanice figura un articol care pretindea că „din 1890, Rusia și România au un plan de exterminare a 6.000.000 de jidani“ (!); articolul s-a menținut și în anii următori; înainte, în timpul și după Primul Război Mondial s-au dus campanii furibunde de strângere de fonduri pentru salvarea jidanilor europeni, maltratați, chipurile, de autoritățile din Rusia, România, Muntenegru etc. Ofițerii și diplomații trimiși de S.U.A. în aceste zone au infirmat asemenea alegații. Despre această situație scrie Don Heddesheimer în cartea sa celebrăThe First Holocaust: Jewish Fund Raising Campagns with Holocaust During and After World War I, cu mai multe ediţii (vezihttp://zioncrimefactory.com/wp-content/uploads/2011/09/The-First-Holocaust.pdf). Acribia ştiinţifică a unor cercetători dedicaţi adevărului a produs şi lucrarea „140 Occurrences Of The Word Holocaust & The Number 6,000,000 Before The Nuremberg Trials Began140 de apariţii ale cuvântului Holocaust şi ale numărului 6.000.000 înainte ca Procesul de la Nürmberg să înceapă“ (cf.http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php).

Dar, începând din ianuarie 1945, deși nu se încheiase Al Doilea Război Mondial și nu se făcuse nici o statistică a morților din lagăre – și nici nu avea să se facă vreodată, de aceea Hannah Arendt scria îndreptățită că cele „6.000.000 de jidani sunt simple presupuneri“! –, au schimbattimpul verbal și au zis: „6.000.000 de jidani au fost uciși de Germania și aliații săi“ și au cerut despăgubiri de holocaust; inclusiv de la România, ca aliată a Germaniei.

B14) Aceasta este, în esență, schema perfidei propagande holocaustice, pe care am descoperit-o în cercetarea mea, ca noutate pe plan mondial, și de aceea i-am înfuriat la culme de apologeții holocaustului, fiindcă le-am demascat escrocheria: atât înainte de 1945, când au pretins că strâng bani pentru a-i salva pe amărâții de jidani, cât și după 1945, când au pretins că strâng bani pentru a le alina suferințele „supraviețuitorilor holocaustului și ale moștenitorilor lor – fii, nepoți, rude colaterale, căci și aceștia suferă, și acum, pentru suferințele îndurate, atunci, de bunicii lor –“, totuși nu le-au dat nici un ban acestor eventuali năpăstuiți de soartă din diverse motive – în nici un caz rasiale, rasiste, cultice etc. –, ci au dirijat toate imensele sume strânse exclusiv pentru a se întări organizațiile sioniste, pentru a se cumpăra pământ în Palestina și, nu în ultimul rând, pentru a-și dezvolta armata și un serviciu de spionaj – după modelul lui Ghedeon din Vechiul Testament – în vederea instituirii unui stat, conform doctrinei sioniste și a promisiunii din Declarația Balfour (cf. Gordon Thomas, Istoria secretă a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon. Editura Allfa, București, 2003, pag. 28). Doctrina sionistă a fost respinsă, de la început, de cvasitotalitatea rabinilor – adică a fost acceptată doar de o infimă minoritate de rabini capacitați de teoria sionistă. Această respingere a „statului Israel și a Sionismului“ o manifestă virulent și acum jidanii-sefarzi din organizația Neturei Karta (cf. www.netureikarta.org). Unul dintre acești rabini antisioniști a fost Moshe Menuhin, care, în cartea sa The Decadence of Judaism in our time (accesibilă aici:http://www.amazon.com/The-Decadence-Judaism-Time-Parts/dp/B000PFF3NY), îi descrie pe conducătorii Israelului ca „barbari tribali, primitivi, criminali“ (cf. op. cit., pag. 491), care „aplică în Palestina politica napalmului“; aproape tot tirajul a fost cumpărat de jidanii-așkenazi din S.U.A. și distrus.

B15) Sionismul a fost declarat de către O.N.U. ca fiind ideologie rasistă și eminamente teroristă, întrucât susține dogma „poporului ales“ de Iehova să conducă celelalte popoare: să le „conducă“, adică să le supună, să le asuprească, să le facă slugi, să le ia averile, bogățiile – la nevoie să le ucidă. De aceea Israelul este considerat ca fiind primul stat terorist din Istorie.

Alexandru Florian, Aurel Vainer, Marco Maximilian Katz, Radu Ioanid și ceilalți apologeți ai holocash-ului profită de faptul că poporul român nu cunoaște nimic din literatura zisă revizionistă și, de aceea, opinia publică românească nu a avut o reacție de respingere categorică a propagandei holocaustice și a emiterii O.U.G. nr. 31/2002, cu legile sale conexe, și, în plus, nici nu cunoaște că guvernele postdecembriste au acceptat să plătească pretinsele „despăgubiri de holocaust“. Până acum s-au plătit, conform unor informații, circa două miliarde de euro, din cele 20 de miliarde pretinse pentru cele 400.000 de jidani care ar fi fost uciși, după cum scrie pe menora de la sinagoga Coral din București; aceste două miliarde de euro erau suficiente pentru plata salariilor și pensiilor tăiate de guvernul Boc.

B16) Articolele mele invocate și trunchiate, răstălmăcite tendențios de numitul Alexandru FLORIAN, directorul institutului „elie wiesel“, sunt studii premergătoare realizării cercetării extinse, intitulate HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“, apărută în prima ediție în 2014 și care, până în 4 aprilie 2016, era accesibilă la adresa: http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-601-061-1/Vasile-I-Zarnescu__Holocaustul-Gogorita-diabolica.html.

În această carte eu nu neg holocaustul – căci nu poți nega ceva ce nu a existat –, ci am studiat propaganda holocaustică și afirm că această propagandă, începută în 1869 și continuată și acum, este, într-adevăr, cea mai mare escrocherie din toate timpurile. Între timp, concluziile mele, expuse în ediția din 2014 a cărții, au fost confirmate și de Gerhard MENUHIN, nepotul rabinului Moshe MENUHIN, în cartea sa TELL THE TRUTH AND SAME THE DEVIL (accesibilă aici: http://www.amazon.com/Tell-Truth-Shame-Devil-2015/dp/193778729X) – carte pe care „doctorul“ Dimitrie Bogdan LICU nu o cunoaște și pe care impostorul Alexandru FLORIAN se preface că nu o cunoaște.

B18) Fraza de încheiere a plângerii sale: „Precizăm că aceste afirmații au un impact cu atât mai mare pe spațiul public cu cât au fost preluate și diseminate deja de diverse site-uri xenofobe și ultranaționaliste precum deveghepatriei.wordpress.com, nationalisti.ro, basarabialiterară.com, art-emis.ro“ (fila 11, dosar fond) arată nu nocivitatea afirmațiilor și, în genere, a scrierilor mele, ci, dimpotrivă, demonstrează validitatea argumentelor și raționamentelor mele, care i-au convins și i-au informat corect pe directorii și redactorii respectivelor reviste electronice despre înșelătoria perfidă, persistentă, incontinentă, extrem de abilă și vastă în timp și spațiu pe care o reprezintă propaganda holocaustică.

B19) Articolele invocate de Alexandru FLORIAN în plângerea penală comisă contra mea au fost incluse, și ele, în cercetarea politologicăHOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, Extorcarea de „bani de holocaust“, pe care am publicat-o în scopul educării contrainformative și a creșterii culturii de intelligence a poporului în vederea apărării securității naționale, periclitate tocmai de asemenea indivizi ca Alexandru FLORIAN-Impostoru’, Marco Maximilian KATZ-Vameșu’, Aurel VAINER, Radu IOANID-Sperjuru’ ș.a., care, prin activitatea lor, prin acuza de antisemitism și de holocaust de care ar fi vinovată România contravin atât art. 30, alin. (7) al Constituției privind „defăimarea ţării şi a naţiunii“, cât și Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională (cf.http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_51_1991_securitatea_nationala_romaniei_republicata.php).

C. Numitul Dimitrie Bogdan LICU, Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ordonanța încropită de el, atestă că este manipulat și, fără îndoială, a fost șantajat cu dosarul său penal de doctorat plagiat (cf. Emilia Șercan, „Al treilea plagiat coordonat de Gabriel Oprea: Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României, 31 august 2015, pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20390210-exclusiv-treilea-plagiat-coordonat-gabriel-oprea-bogdan-licu-prim-adjunct-procurorului-general-romaniei.htm; *** „EXPLOZIV/Procurorul general interimar Bogdan Licu cere să i se RETRAGĂ titlul de doctor!“, 29 martie 2016, pe http://www.comisarul.ro/articol/exploziv/procurorul-general-interimar-bogdan-licu-_729798.html; Ion Spânu,Procurorul general interimar Licu – prea bogat și plagiator“, Cotidianul, 3 februarie 2016, pe http://www.cotidianul.ro/procurorul-general-interimar-licu-prea-bogat-si-plagiator-275608/; vezi și în anexa 6). De aceea, este tendențios și rău-intenționat: el nu face decât să repete, preluând ad litteram, și chiar cu grafia respectivă, ideile emise de impostorul neocominternist Alexandru FLORIAN.

C1) Astfel, încă de la început el scrie: „Examinând din oficiu soluția adoptată în cauza ce formează…“ etc. Pe cine vrea să prostească el că a „examinat din oficiu“? Adică, dintre miile de dosare existente la Parchetul General și dintre miile de situații de fraudare a economiei naționale reclamate de presă, mintea lui de „doctor“-plagiator s-a oprit, acum, în ianuarie 2016, tocmai la plângerea din 3 aprilie 2014 a impostorului Alexandru FLORIAN, deja trecut prin „furcile caudine“ de presă în ultimul an, apropo de Legea nr. 217/2015, manevrată de el și clica lui?! Vedeți, pe larg, aici http://www.cotidianul.ro/alexandru-florian-are-un-salariu-de-81614-ron-pe-an-de-la-guvernul-ponta-266933/ și în anexa 4.

C2) În pagina nr. 2 a însăilării numitului Dimitrie Bogdan LICU, el scrie: «În addenda (post scriptum), Zărnescu Vasile face următoarele afirmații personale: „Mai trebuie să fac precizarea suplimentară și necesară că însuși conceptul ‘holocaust’ și cifra de ‘șase milioane’ nu sunt ‘simple presupuneri’, ci veritabile escrocherii intens propagate de jidani: laconic zis, constituie, cum demonstrează imbatabil inclusiv Arthur Butz…“». Sublinierea cu bold îi aparține lui Alexandru Florian și este reprodusă slugarnic de către „doctorul“-plagiator.

Dar are și unele „contribuții“ originale.

C3) Astfel, procurorul general interimar Dimitrie Bogdan LICU scrie: „Iosif Toma Popescu încearcă să aducă argumente în sprijinul tezei conform căreia autoritățile române din perioada celui de-al doilea război mondial (sic) nu au participat la actele de prigonire și anihilare a evreilor, iar pe teritoriul controlat de acestea nu a avut loc un genocid al populației evreiești“ (fila 4, verso, dosar nr. 6822/300/2016 – s.n., V.I.Z.). Adică el minimalizează în mod inadmisibil contribuția patriotului Iosif Toma Popescu la clarificarea problemei acesteia atât de controversate scriind că doar „încearcă să aducă argumente“, deși din articolul său reiese clar că documentarea făcută și argumentele sale reprezentaseră – cum apreciase savantul polonez Janusz Groszkowski – o „bombă politică“ și fuseseră atât de convingătoare încât, pe de o parte, sioniștii din Franța au fost siliți să-i publice articolele în revistele lor, iar, pe de altă parte, fuseseră atât de periculoase pentru jidani încât oculta sionistă holocaustistă a organizat asasinarea lui, accidentându-i autoturismul și nu a murit în accident doar fiindcă a avut norocul că un echipaj al poliției polone, care trecea întâmplător pe acolo, l-a salvat! Dar pentru procurorul-plagiator Dimitrie Bogdan LICU aceste aspecte nu au relevanță: el susține teza jidanilor că „autoritățile române au participat la actele de prigonire și anihilare a evreilor“.

Cum de i-au „anihilat pe evrei“ dacă, după Al Doilea Război Mondial, românii spuneau că „jidanii au venit mai mulți decât au plecat“? Iar acum au venit și mai mulți, deși fuseseră „anihilați“?! Nu le este frică acestor jidani că vor fi anihilați din nou, definitiv, de data aceasta? Căci Ordonanța nr. 171/C2/01.03.2016 emisă de „doctorul“-plagiator Dimitrie Bogdan LICU exhală această frică, dată fiind și autoritatea lui de procuror general interimar, ascuns și sub pulpana criminalei O.U.G. nr. 31/2002! Totuși, ex-ambasadorul Israelului la București Sandu Mazor s-a reîntors în România, ca să facă afaceri; ex-ambasadorul S.U.A. Mark Gittenstein, jidan și el, a revenit și el în România, pentru un salariu de 100.000 de dolari/lunar (cf. http://www.stiripesurse.ro/senator-fostul-ambasador-sua-mark-gitenstein-cercetat-de-procurorii-romani_966261.html)! Ex-comandantul trupelor N.A.T.O. în Europa, generalul (r.) Wesley Clark, supranumit „măcelarul de la Waco“ – fiindcă a tras cu proiectile cu napalm cu tunurile în sediul sectei „davidienilor“ – a venit „consilier pe probleme strategice“ al premierului Victor Ponta (cf. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12713168-victor-ponta-avea-consilier-probleme-strategice-securitate-generalul-american-wesley-clark.htm).

Dacă ar fi fost o situație de urgență ca să fie nevoie să fie promulgată O.U.G. nr. 31/2002, cum de toți acești jidani au avut și mai au curajul să revină în România?

C4) „Doctorul“-plagiator Dimitrie Bogdan LICU execrează, firește, aceeași atitudine și față de subsemnatul: „Sus-numitul face afirmații neinterpretabile și care nu pot avea natura unei recenzii cu privire la inexistența Holocaustului în Europa, pornind de la pretextul oferit de lucrările altor persoane“ (fila 4, verso, dosar nr. 6822). Eu nu am spus că fac recenzii, ca „pretexte“, ca să mă aflu-n-treabă, ci studii, cercetări pe baza lucrărilor unor autori serioși, consacrați, nu niște „persoane“ oarecare, ca lucrarea persoanei Cristi Dănileț, pe care a plagiat-o el, iar persoana procurorului Cristi Dănileț a protestat de formă. Lucrările folosite de mine nu au fost ascunse, ci indicate cu dezinvoltură, căci erau lucrări celebre, cu care-mi împăunam lucrările mele, ca să-mi dau și eu un doctorat.

C5) Nu au apărut elemente noi față de plângerea penală a numitului Alexandru FLORIAN pentru a fi, în vreun fel, întemeiată ordonanța de reluare a urmării mele penale, emisă de procurorul general interimar Dimitrie Bogdan LICU. În sfârșit, este o rușine națională faptul că Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încă este condus de numitul Dimitrie Bogdan LICU, care, pentru fapta penală constituită de plagiatul comis – și încă în domeniul Magistraturii, care trebuie să fie de o moralitate impecabilă! – nu este decât un pușcăriabil.

ÎN DREPT.

D. Îmi întemeiez cererea mea pe art. 30 al Constituției României privind libertatea cuvântului:

D1) „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege“.

D2) Apoi, chiar dacă această O.U.G. este anticonstituțională, în baza aliniatului (3) al art. 4 al O.U.G. nr. 31/2002: „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei“.

D3) În fond, directorul Alexandru FLORIAN este chiar cel care trebuie condamnat pentru activitatea sa și a pretinsului institut „național“ pe care-l conduce, iar I.N.S.H.R.-E.W., tocmai pentru că este plătit din bugetul statului, trebuie desființat deoarece este antinațional, eminamente antiromânesc, antistatal și subminează securitatea națională! De asemenea, procurorul general interimar Dimitrie Bogdan LICU trebuie demis și dat afară din Magistratură.

Pentru toate aceste motive, vă solicit respingerea Ordonanței nr. 171/C2/01.03.2016 emisă de numitul Dimitrie Bogdan LICU, deoarece este total neîntemeiată.

Anexez prezentelor NOTE SCRISE principalele articole de presă citate pe parcurs, referitoare la plângerile penale pendinte de O.U.G. nr. 31/2002, la imaginea din presă a lui Alexandru FLORIAN și a „doctorului“ în drept Dimitrie Bogdan LICU, precum și coperțile unor lucrări invocate aici sau necesare clarificării cazului (total 30 file).

Intimat,

Colonel (rtg.) Vasile I. ZĂRNESCU

Aceste NOTE au mai fost publicate și aici:
http://www.justitiarul.ro/vasile-zarnescu-lupta-cu-prigonitorii-de-la-institutul-elie-wiesel-si-cu-executantii-lor/
https://arhiva-romanilor.blogspot.ro/2016/05/document-lamuritor-pentru-un-proces.html
http://ioncoja.ro/colonelul-vasile-zarnescu-versus-procurorul-general-dimitrie-bogdan-licu-care-pe-care/
http://www.art-emis.ro/analize/3531-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew.html
http://www.art-emis.ro/eveniment/3535-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew-2.html
http://www.art-emis.ro/eveniment/3544-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew-3.html
http://www.art-emis.ro/eveniment/3547-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew-4.html
https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2016/05/17/cazul-zarnescu-si-legea-2172015-trambulina-i-n-s-h-r-e-w-1/
http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/46746-reactia-bumerang-negarea-holocaustului.html

SURSA: http://www.trezirealarealitate.ro/2017/03/note-scrise-privind-plangerea-penala-contra-colonelului-rtg-vasile-i-zarnescu-facuta-de-catre-directorul-impostor-al-i-n-s-h-r-e-w-alexandru-florian/

Publicat în Articole, BIBLIOTECA SECRETELOR ISTORIEI, Documente, VIBRAŢIA SUFLETULUI, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

OAMENI ADEVĂRAŢI: dr. VASILE JOMIRU (deportat, profesor, inventator, patriot)

Publicat în ÎN OBIECTIV, Documente, ISTORIA IN IMAGINI, OAMENI DEOSEBIŢI, PUNCTE DE VEDERE, Video | Lasă un comentariu

Operaţiunea „60.000” – 1944

Pentru a simplifica înţelegerea textului este necesară trecerea în revistă a prescurtărilor folosite:
– NMS = Nava Maiestăţii Sale
– UJ = Vânător de submarine
– Rb = R-boot = Nava de siguranţă AA, AS şi dragaj de mine
– MFP = PTA = Ponton de transport armat
– KFK = Vânător de submarine uşor
– KT = Nava de transport
– Sb = S-boot = Vedeta torpiloare
– ChF = Flota Sovietică a Mării Negre

Marina Regală Română a denumit evacuarea Crimeei Operaţiunea „60.000″, deoarece numărul soldaţilor români aflaţi în peninsula era de aproximativ 62.000-65.000 de oameni ChFin aprilie 1944. Această operaţiune a fost executată în două faze: prima între 12 aprilie şi 5 mai şi a două, cea mai dramatică, între 6 şi şi 13 mai 1944. După ce a devenit clar că nu liniile de apărare din Istmul Perekop şi de la sud de Marea Sivas nu mai puteau rezistă, Armata 17 germană a declanşat Planul „Adler”: evacuarea Crimeii. Primul convoi a plecat de la Constanţa în după-amiază zilei de 11 aprilie şi era alcătuit din petrolierul german Prodromos şi cargoul ungar Kassa, escortate de canonieră NMS Ghiculescu, UJ 115 şi Rb 163. Distrugătoarele NMS Regina Maria şi NMS Mărăşeşti împreună cu un R-boot li s-au alăturat, având misiunea de a prelua un alt convoi din Sevastopol. Portul Constanţa a fost bombardat în timpul nopţii, dar barajul AA foarte puternic şi ceaţă artificială au silit avioanele sovietice să lanseze bombele la 1 km în larg. Un alt atac în forţă al Aviaţiei Sovietice a avut loc în timpul nopţii de 17/18 aprilie, dar datorită ceţii artificiale bombardierele nu au reuşit să descopere ţintă. Aceste eşecuri au determinat probabil comandamentul sovietic să nu mai execute alte raiduri asupra Constanţei, uşurând desfăşurarea evacuării.

Pe 12 aprilie 1944, NMS Regina Maria şi NMS Mărăşeşti au ajuns la Sevastopol, după ce au scăpat neatinse din două atacuri aeriene. După amiază au pornit înapoi spre Constanţa escortând împreună cu UJ 103 şi Rb 163 navele Ardeal, Helga şi Tisza, care transportau 4.361 de oameni (700 români, 3.197 germani, 47 voluntari ruşi şi 417 prizonieri). Convoiul a fost atacat de un submarin pe dată de 13 aprilie, la ora 9:17. Acesta a tras 3 torpile ce au fost însă evitate. Canonieră NMS Dumitrescu, UJ 115 şi 2 R-boot-uri au escortat Prodromos, Kassa şi un MFP de la Sevastopol la Constanţa, ajungând la destinaţie în dimineaţă zilei de 14 aprilie. În aceeaşi zi au plecat din Sevastopol câteva nave mici germane: două remorchere cu şlepuri, două MFP-uri şi 4 KFK-uri. Aveau la bord 2.038 de oameni (377 români, 1.543 germani, 113 voluntari ruşi şi 5 civili). Datorită vitezei scăzute au fost necesare aproape două zile pentru traversare. În sens opus, din Constanţa, NMS Murgescu, 3 KFK-uri şi un R-boot au escortat cargoul Oituz şi navele Laudon, Theben şi Erzherzog Karl, care transportau muniţii şi alimente. Pe 15 aprilie, între 8:15 şi 16:45, convoiul a fost atacat de cinci ori de bombardiere sovietice. Artileria AA de pe NMS Murgescu a doborât două dintre ele, dar a suferit avarii la tunul de 102 mm şi unul de 20 mm. De abia ajuns la Sevastopol, puitorul de mine a condus înapoi spre Constanţa convoiul format din petrolierul Ossag, navele KT 25 şi KT 26, care aveau la bord 3.973 de oameni, marea majoritatea germani, UJ 103 şi Rb 166. A ajuns la destinaţie două zile mai târziu.

Pe 16 aprilie au plecat de la Sevastopol două convoaie germane. Primul, compus din navele Kinburn, Laudon, Theben şi Erzherzog Karl, escortate de opt MFP-uri şi 2 KFK-uri. Acestea transportau 5.417 de oameni, din care 3.765 germani şi 516 români. Tot sub escortă germană au plecat cargourile Kassa, Lola şi Tisza. Acestea aveau la bord 2.561 de oameni, majoritatea germani şi voluntari ruşi. Doar 6 erau români. Convoiul a fost atacat fără efect de un submarin sovietic în apropierea Sevastopolului. Apoi, la 14:34, hidroavionul BV-180 ce supraveghea navele a observat un submarin. O bombă a lovit nava sovietică şi s-a presupus că această a fost scufundată. Este posibil să fi fost vorba de submarinul L-6, ultimul pierdut de Flota Sovietică a Marii Negre în lupta. Tot în aceeaşi zi a plecat din Crimeea spre Sulina cargoul Oituz. A două zi, la 30 de mile sud-est de Sf. Gheorghe, nava a fost atacată de 6 bombardiere Pe-2 din 40 BAP şi avariată. Prima tragedie a evacuării a avut loc pe 18 aprilie. În noaptea zilei de 17 aprilie, au plecat din Crimeea navele Albă Iulia şi Danubius, escortate de distrugătorul NMS Mărăşti, canonieră NMS Ghiculescu, UJ 104 şi Rb 216.

La ora 11:00, o torpilă a trecut prin pupă convoiului. NMS Ghiculescu s-a deplasat în zona de unde fusese lansată şi a început să vâneze submarinul. A lansat două grenade AŞ şi au apărut bule de aer la suprafaţă. Hidroavionul german a indicat apoi o nouă poziţie şi canonieră a lansat încă 5 grenade. Au apărut la suprafaţă apei bule de aer şi mai mari. Vânătoarea a fost preluată de către UJ 104, iar Ghiculescu s-a întors la convoi. Şi acesta este posibil să fi fost L-6. De abia scăpate de zona periculoasă, la 12:20, navele au fost atacate de patru Îl-4 din 5 GMTAP, care şi-au lansat încărcătură de la 1.000 m. Bombele au căzut aproape de Albă Iulia, dar nu au provocat avarii.
La 12:37, patru A-20G din 13 GDBAP au bombardat în picaj, venind din soare. De această dată o bombă a căzut lângă nava, producând o spărtură de 6 pe 10 m şi altă a lovit o magazie, omorând în jur de 500 din prizonierii sovietici. Albă Iulia s-a înclinat aproximativ 10 grade în babord şi prova s-a scufundat, elicea începând să iasă din apă. Panică a cuprins soldaţii aflaţi la bord şi au început să sară în apă fiecare cum putea. De la Constanţa au fost trimise imediat distrugătoarele NMS Regele Ferdinand şi NMS Regina Maria, precum şi 7 hidroavioane de transport. De asemenea, convoiul compus din Ossag, KT 25 şi KT 26, care se îndrepta spre Sevastopol, a fost trimis să preia supravieţuitorii. UJ 104 a încercat să remorcheze Albă Iulia, dar această avea cârma blocată şi a fost practic imposibil.

La 13:20 au apărut trei avioane. Bombele nu au lovit nava, dar căzând în apă au omorât o parte din naufragiaţi. Peste 10 minute, au atacat 5 aerotorpiloare care însă au ratat ţintă, torpilele lor trecând prin faţă epavei. Două A-20 au fost doborâte de artileria antiaeriană de pe nave. Până la ora 15:00, toţi oamenii din apă fuseseră culeşi de escortă şi hidroavioanele germane, iar la 15:40 a sosit convoiul Ossag care a preluat soldaţii aflaţi încă la bordul navei. Deoarece Albă Iulia încă plutea, la ora 17:00 au plecat de la Constanţa două remorchere. După o ora şi jumătate, nava s-a aplecat spre babord cu încă 20 de grade şi echipajul a trebuit evacuat. S-a încercat de câteva ori deblocarea cârmei, dar de abia în dimineaţă zilei de 19 aprilie s-a reuşit de către o echipa de pe NMS Regele Ferdinand. După-amiază Albă Iulia a fost remorcată, i-au fost puse în funcţiune motoarele, şi pe 20 aprilie, la ora 10:30, intră în portul Constanţa. Avea să rămână în reparaţii până la sfârşitul războiului. Celelalte nave ale convoiului, încărcate până la refuz cu vânători de munte (de exemplu NMS Ghiculescu avea la bord 714), au ajuns la Constanţa pe 19 aprilie. Distrugătorul NMS Mărăşti a ajuns mai devreme decât prevăzut şi farul de la Tuzla nu era aprins, a lovit nişte bancuri de nisip şi s-a pus pe uscat. A fost scos în cursul zilei şi adus în port, dar avariile care le-a suferit aveau să-l ţină departe de operaţiuni în aprilie şi mai, când Marina Regală Română avea disperată nevoie de toate navele sale.

Pe 19 şi 20 aprilie au plecat spre Sevastopol două convoaie germane, din sens invers sosind trei având peste 17.000 de oameni la bord. NMS Regele Ferdinand a pornit pe 21 aprilie spre Crimeea împreună cu Rb 206 şi Rb 207 escortând petrolierul Ossag şi cargoul KT 26. A două zi, dimineaţă, convoiul a fost atacat în două rânduri. La ora 8:30 şi-a făcut apariţia o formaţie de 13 Îl-2 din 47 ShAP, dar care nu au reuşit să producă pierderi navelor. Au fost urmate repede de 18 ÎL-2 din 8 GShAP cu acelaşi efect însă. Un Îl-2 a fost doborât de vânătoarea amica. Peste aproximativ o ora, la 9:40, a venit al doilea val de 12 bombardiere din 13 GDBAP care au lovit Ossag la prova, iar schijele unei bombe căzute lângă NMS Regele Ferdinand au scos din funcţiune staţia radio a distrugătorului. Vantoarea de escortă a doborât două A-20 şi un al treilea a căzut în mare probabil datorită unor probleme la motoare. S-a încercat remorcarea petrolierului de către KT 26, dar la 11:10 au apărut 6 Pe-2 care au împiedicat operaţia. Astfel că Ossag împreună cu Rb 206 s-au întors spre Constanţa, în timp ce NMS Regele Ferdinand, Rb 207 şi KT 26 şi-au continuat drumul spre Sevastopol, fiind la aproximativ 30 de mile sud-vest de port. La 13:26, cele trei nave au fost din nou atacate din aer de către 6 bombardiere din 40 BAP. Distrugătorul a fost lovit de o bombă care n-a explodat şi care a făcut o mică gaură în bordaj deasupra liniei de plutire. Ea a fost descoperită de abia peste câteva zile la Constanţa într-unul dintre tancurile de ulei. Între timp, Ossag începuse să aibă probleme şi s-a hotărât că să se îndrepte spre Sevastopol din nou, deoarece era mai aproape. UJ 103 a fost trimis de comandamentul german pentru a asista Rb 206. Pe 23 aprilie, cele două nave au reuşit să remorcheze Ossag şi s-au îndreptat spre port. Pe drum, convoiul a fost atacat de submarinul M-35 care a tras două torpile asupra lui UJ 103, fără a-l lovi. A fost urmărit şi grenadat, dar a scăpat neatins. Au urmat apoi două atacuri aeriene: primul dat de 5 A-20 din 36 MTAP, iar al doilea de 13 A-20 din 13 GDBAP. Lui UJ 103 i-a fost lovită şi distrusă puntea superioară. Grav avariat, Ossag a fost scufundat la 16:02 la 15 mile sud-vest de Sevastopol de către R-boot-uri.

Pe 21 aprilie a plecat din Sevastopol nava Ardeal, ce fusese avariată într-un incendiu accidental câteva zile înainte, fiind escortată de 3 S-boot-uri, un R-boot şi UJ 105. NMS Mărăşeşti la aşteptat în drum şi a preluat comandă convoiului, care a ajuns la destinaţie în seară zilei de 22 aprilie. A avut loc un atac al unui submarin, dar fără urmări. Un alt convoi ce a pornit spre Constanţa pe 21 a fost compus din navele de transport Budapest şi Danubius, escortate de 4 KFK-uri şi UJ 116. Pe drum a fost atacat de o formaţie de 12 A-20 din 13 GDAP, iar Danubius a fost avariată şi Budapest a avut doi morţi şi un rănit. Un A-20 a fost doborât.

Pe 23 aprilie, patru convoaie au plecat din Sevastopol: NMS Regele Ferdinand, UJ 103 şi Rb 197, escortând Totila, KT 25 şi KT 26; Tisza escortată de 4 MFP-uri; 4 şlepuri cu motor germane escortate de 4 MFP-uri şi 2 KFK-uri; Lola şi Kassa escortate de mai multe MFP-uri. În timpul traversării, convoaiele mai slab aparate au fost atacate în mod repetat de avioane ale Aviaţia Sovietică a Flotei Marii Negre, dar nu au suferit pierderi şi au ajuns la Constanţa seară pe 24 aprilie. Ziua următoare remorcherul german Kreutzenstein, şlepul Leo şi 10 MFP-uri, aflate în drum spre portul românesc, au fost atacate 12 Îl-2 din 47 ShAP. Şlepul, care avea 1.045 de oameni la bord, a fost lovit în plin şi s-a scufundat. Doar aproximativ 750 au reuşit să fie salvaţi. Tot pe 25 aprilie a plecat de la Constanţa convoiul alcătuit din navele Durostor, Helga, PTA 404 şi PTA 406, escortate de canonieră NMS Ghiculescu, UJ 115, 3 MFP-uri, un R-boot şi un KFK, iar de la Sulina au pornit KT 18, UJ 104, un R-boot şi mai multe MFP-uri. Şi acestea au fost atatcate din aer, iar PTA 406 a fost avariat şi imobilizat pe 26 aprilie. S-a încercat remorcarea să cu Rb 37, dar nu s-a putut datorită marii agitate. Echipajul a părăsit-o, iar nava a fost localizată a două zi de un hidroavion şi remorcată de două R-boot-uri, fiind adusă pentru reparaţii la Sevastopol.

27 aprilie a fost ultima zi din prima faza a evacuării. Ultimele două convoaie plecate cu soldaţi către România au fost alcătuite din Durostor, Helga şi KT 18, escortate de NMS Ghiculescu, UJ 115, un R-boot şi două KFK-uri şi din 17 MFP-uri, PTA 404 şi PTA 406. La 10 mile sud-vest de Sevastopol, vedetele sovietice TKA-332 şi TKA-334 au lansat patru torpile asupra primului convoi. Una dintre ele a lovit vănătorul de submarine UJ 104, care întărea escortă numai în prima parte a traversării. NMS Ghiculescu a început să tragă proiectile iluminante cu tunul de 88 mm şi toată escortă a deschis focul asupra vedetelor sovietice. A fost lovită şi distrusă TKA-332. UJ 104 a fost remorcat înapoi spre Sevastopol, unde va fi distrus pe 9 mai în urmă unui bombardament. Celălalt convoi a fost şi el atacat de două vedete torpiloare sovietice, dar fără succes.

În total în prima faza, între 14 şi 27 aprilie 1944, au plecat pe mare din Crimeea către Constanţa 73.058 de oameni:
20.779 români, din care 2.296 răniţi
28.394 germani, din care 4.995 răniţi
723 slovaci
15.055 voluntari ruşi
2.559 prizonieri
3.748 civili
Din aceştia aproximativ 1,5% au murit în timpul traversării. Un petrolier şi un şlep german, reprezentând 8% din tonajul anagajat în operaţiune, au fost scufundate (aproximativ 3.000 tone), iar alte nave de transport româneşti au fost avariate. Un distrugător şi două pontoane de transport armate româneşti, precum şi două vânătoare de submarine germane au fost avariate. De partea cealaltă, pierderile au fost pe măsură. 12 avioane sovietice au fost doborâte, un submarin şi o vedetă torpiloare au fost scufundate. Un alt submarin a fost grav avariat. Convoaiele către şi dinspre Sevastopol au continuat. Între 28 aprilie şi 7 mai au fost 14. Navele transportau muniţii şi provizii trupelor asediate şi se întorceau la Constanţa cu materiale evacuate şi soldaţi. Şi pierderile au continuat. Pe 3 mai, şlepul motor german Junak a fost scufundat de o formaţie de 10 Pe-2 din 40 BAP la 80 mile sud-est de Sf. Gheorghe. Ziua următoare, alt şlep motor german, Erzherzog Karl, care avea la bord 700 de soldaţi români, a fost lovit de o bombă care a ucis 24 dintre ei şi a trebuit să se întoarcă la Sevastopol. Pe 6 mai a fost scufundat un ponton armat de transport german (MFP 132) şi cargoul unguresc Budapest a fost avariat de 12 Îl-2 din 8 GShAP. În urmă pierderii Inatimilor Săpun, în noaptea de 7/8 mai, Armata 17 germană a început retragerea către poziţiile de la Chersones, de unde urmă să reînceapă evacuarea, de această dată însă în condiţii mult mai dramatice că în aprilie.

La miezul nopţii de 8/9 mai a plecat din Sevastopol convoiul Bradul 1 (KT 18, UJ 105 şi 2 R-boot-uri) cu 2.887 de oamaeni la bord, urmat la scurt timp de Bradul 2 (NMS Ghiculescu şi NMS Dumitrescu). Din Constanţa a plecat Patria (Teja şi Totila escortate de NMS Mărăşeşti şi NMS Regina Maria). NMS Mărăşeşti s-a raliat convoiului Bradul 1 cu care s-a întors în România, iar NMS Regina Maria a ajuns în apropierea Sevastopolului la 0:35 pe 10 mai şi a preluat comandă convoiului Bradul 3 (Durostor, Lola şi UJ 106). Situaţia a devenit critică în dimineaţă zilei de 9 mai. Atât ultimul aeroport german din peninsula, cât şi portul Sevastopol erau bombardate în continuu de artileria sovietică. Practic vânătoarea amica era redusă la câteva Bf-110 care operau din Moldova şi aviaţia sovietică puteau opera nestingherite. Ultima formaţie de Ju-52 cu răniţi a decolat de la Chersones în acea dimineaţă. În port, artileria sovietică a scufundat petrolierul german Prodromos, şlepul motor Günther, şlepul Basarabia (tot sub pavilion german), KFK 2313 şi UJ 104, ce fusese torpilat cu câteva zile înainte. De abia ieşite din port, şlepul Var şi UJ BW 01 au fost atacate de aviaţia sovietică şi scufundate, iar KFK 2314 a fost grav avariat, dar a continuat drumul. Portul şi oraşul au fost părăsite de trupele germane şi române. Evacuarea urmă să se efectueze doar de la Chersones.

De cealaltă parte a marii, de la Constanţa au plecat 4 convoaie: Sturzul (Geiserich şi Theben escortate de 3 MFP-uri şi 2 KFK-uri), Profetul (Danubius, Helga, Tisza şi Grafenau escortate de 4 MFP-uri, NMS Stihi şi UJ 115), Pionier (Lobau şi Dresden escortate de 3 MFP-uri, 5 KFK-uri şi un R-boot) şi Ovidiu (România, KT 25 şi KT 26 escortate de UJ 110 şi NMS Regele Ferdinand). Primele nave ajunse la Chersones pe 10 mai au fost navele de transport germane Teja şi Totila. Au fost atacate la 5:22 de o formaţie de 20 de avioane sovietice, fără a suferi avarii. Până la 8:30 au luat la bord soldaţii aduşi de bărci de pe ţărm şi apoi s-au îndreptat spre Constanţa escortate de 3 R-boot-uri. La 9:30, convoiul a fost atacat de 21 Îl-2 din 8 GShAP, iar Totila a fost lovită de trei bombe, scufundându-se repede cu cei 5.000 de oameni de la bord (din aceştia, 2.000 erau români). Teja şi escortă au continuat drumul, neavând cum să ajute eventualii supravieţuitori. La 14:45 o formaţie de 11 A-20 din 13 GDBAP şi-a făcut apariţia deasupra navelor şi a lovit în plin Teja, care s-a scufundat cu aproape toţi cei 5.000 de oameni de la bord (din care în jur de 2.000 erau români din Detaşamentul „Lt. col. Ardeleanu”). Cele 3 R-boot-uri nu au putut salva decât 400 de oameni şi şi-au continuat călătoria spre Constanţa. Lt. col. Ardeleanu, comandantului Regimentului 33 Infanterie, care avusese de înfruntat cea mai puternică ofensivă sovietică de la sud de Marea Sivas, care îşi croise drum spre Sevastopol cu resturile regimentului şi care comandase detaşamentul lăsat în oraş de Divizia 10 Infanterie, îşi găsea astfel sfârşitul în mijlocul marii. Navele şi hidroavioanele trimise să culeagă naufragiaţii încă în viaţă au ajuns prea târziu. Aceşti 10.000 de oameni pierduţi pe cele două nave au constituit practic peste 90% din pierderile umane din timpul evacuării.

Situaţia s-a înrăutăţit datorită unei furtuni care a provocat unele avarii la navele din convoaie. KT 25, remorcherul Grafenau şi câteva MFP-uri au trebuit să se întoarcă în port. Mai grav, furtună a distrus câteva ambarcaţiuni care transportau soldaţii de pe plaje la nave şi operaţiunea a fost dezorganizată. Convoiul Profetul a fost descoperit de aviaţia de recunoaştere sovietică la ora 17:23 şi au urmat patru atacuri succesive: 14 avioane la ora 17:42, 8 la ora 18:00, 6 la ora 18:07 şi 3 la ora 18:40, însă fără rezultat. Avea să ajungă la Sevastopol dimineaţă următoare o dată cu celelalte trei. Seară au mai plecat din Constanţa încă trei convoaie: Fagul (Uskok, 17 MFP-uri şi un R-boot), Astra (Isar, Lech, Anna şi Mossel escortate de un MFP şi 4 KFK-uri) şi Muscă (Friedericke şi KT 18 escortate de NMS Mărăşeşti, UJ 105, UJ 108, Rb 205 şi NMS Dumitrescu). În timpul traversării, pe 11 mai la ora 5:45, petrolierul Friedericke a fost lovit de o torpilă trasă de submarinul L-4. Celelalte două torpile au fost evitate de Mărăşeşti şi Dumitrescu. Petrolierul a fost doar avariat, dar a trebuit remorcat de KT 18 şi UJ 108 şi, sub escortă NMS Mărăşeşti, s-au întors spre Constanţa, în timp ce UJ 105 şi canonieră Dumitrescu au continuat drumul spre Chersones. În jurul orei 16:00, au sosit remorcherele de la Constanţa şi au preluat pe Friedericke, iar KT 18 şi escortă să s-au îndreptat spre Crimeea.

La ora 2:00 pe 11 mai au sosit primele nave la Chersones şi au fost luate în primire de artileria inamică, trebuind să manevreze în continuu. După răsăritul soarelui situaţia s-a complicat, deoarece deasupra navelor şi-au făcut apariţia avioane de asalt sovietice. La 7:52, 12 Îl-2 din 47 ShAP au lovit România şi muniţiile de la bord au explodat, nava luând foc. Însă echipajul şi soldaţii ambarcati au fost salvaţi. Câteva minute mai târziu, la ora 8:00, 6 Îl-2 din 8 GShAP au atacat Danubius, care încă avea 7 tone de muniţii înăuntru. Câteva bombe au lovit în plin şi nava a sărit în aer. Au fost foarte puţini supravieţuitori. Nava germană Helga a eşuat şi apoi a fost distrusă de o formaţie de Îl-2. Distrugătorul NMS Regele Ferdinand, după ce fusese uşor avariat de un proiectil de 76,2 mm în timpul nopţii, a fost ţintă a numai puţin de 33 de atacuri aeriene între 6:00 şi 10:30. Atacurile la altitudine joasă au fost respinse de la distanţă folosind tunurile principale de 120 mm, în timp ce artileria AA a doborât câteva avioane inamice. La 9:30, distrugătorul a fost încadrat foarte aproape de o baterie de 152 mm sovietică. Lt. cdor. Titus Samson, comandantul navei, a ordonat imediat să fie puse motoarele pe înapoi, evitând următoarea slavă care ar fi lovit la ţintă. Tunurile de 120 mm au răspuns, obuzele lor căzând în apropierea bateriei inamice şi reducând-o la tăcere. Până la urmă Regele Ferdinand a fost lovit sub linia de plutire de o bombă care nu a explodat, dar a făcut o gaură într-unul din tancurile de păcură. Cu 11 membri ai echipajului morţi şi 28 răniţi, la care se adăugau 10 pasageri morţi şi numeroşi alţii răniţi, pierzând combustibil, la ora 10:30 distrugătorul s-a îndreptat spre Constanţa, fiind atacat în continuare de aviaţie. În drum a mai cules 6 germani şi doi români de pe o pluta. Erau supravieţuitori de pe Teja. NMS Regele Ferdinand a ajuns noaptea în apropierea Constanţei. Deoarece i s-a terminat combustibilul a trebuit să fie remorcat până în port.

De la Sevastopol au mai plecat doua convoaie pe 11 mai. Primul format din Grafenau si Theben escortate de UJ 115, UJ 110, un R-boot si 9 MFP-uri, iar al doilea din Tisza escortata de canoniera NMS Stihi, un R-boot si 4 MFP-uri. Acest al doilea convoi a fost atacat de cateva valuri succesive de avioane si in jurul orei 16:00 Tisza a fost lovita si avariata, fiind apoi remorcata de un R-boot din convoiul Stejarul. Nava avea aproximativ 1.600 de soldati la bord. Stejarul era un convoi format din puitoarele de mine NMS Dacia si NMS Amiral Murgescu, distrugatorul NMS Regina Maria si 2 R-boot-uri. A plecat de la Constanta pe 11 mai la ora 2:40. Datorita pierderii celor trei nave de transport la Chersones, s-au mai trimis inca patru convoaie: Orient la ora 18:00, Trandarirul si Barul la ora 20:00, 9 MFP la ora 22:00. Acestea insa nu au mai apucat sa ajunga la Chersones, deoarece evacuarea incetase.

Stejarul a ajuns la Chersones pe 12 mai la ora 21:00. Cele trei nave de lupta au fost in continuu bombardate de artileria sovietica la lumina parasutelor iluminante. NMS Dacia, fosta nava de transport, a ramas mai in larg si a imbarcat soldati de pe patru MFP-uri. In timp ce avea loc transbordarea, avioanele sovietice au lansat parasute iluminante si apoi au atacat, cateva bombe cazand in apropierea vasului si schijele au ranit pe ofiterul din marina comerciala Barbu Radian, care a decedat ulterior in spital la Constanta. La ora 01:00 a fost ranit cpt. Vasile Panaitescu, secundul navei. O bomba a cazut la pupa pe un colac de parama, care i-a amortizat explozia. Totusi schijele au ucis doi marinari si au ranit 21. La ora 1:30 a intervenit o avarie la masini, imobilizand nava timp de 20 de minute. In jurul orei 2:00, la bordul navei se aflau deja 1.200 de oameni, asa ca a pornit incet spre Constanta. Cand s-a luminat Dacia a fost atacata de trei valuri de aerotorpiloare sovietice, dar care au fost imprastiate de la distanta de tunurile de 105 mm si au lansat gresit. La 8:53 carma s-a defectat in urma exploziei unei bombe si a trebuit sa se opreasca din drum pentru reparatii, fiind protejata de NMS Regina Maria. La 9:32 si-a reluat drumul si in jurul orei 16:00 a ajuns la Constanta. Dintre soldatii germani transportati, 25 au murit in timpul atacurilor aviatiei sovietice.

Distrugătorul NMS Regina Maria s-a apropiat mai mult de mal şi a început îmbarcarea soldaţilor de pe un MFP la ora 23:16, iar la 0:44 a terminat. Avea la bord 650 de oameni. Din fericire nu a suferit avarii şi a pornit imediat spre Constanţa cu viteză maximă. Pe 13 mai, la ora 2:22 a depăşit canonieră NMS Dumitrescu şi UJ 105, iar la 5:44 a ajuns din urmă Dacia, asigurându-i protecţia pe tot restul drumului. Convoiul a intrat în port la 16:09.
NMS Amiral Murgescu, comandantă de lt. cdor. Anton Focă, a fost ultima nava românească rămasă în infernul de la Chersones. Până la ora 2:00 pe 13 mai avea la bord aproximativ 1.000 de soldaţi, inclusiv generalul Hartmann, ultimul comandant al capului de pod, şi a pornit spre România, unde avea să ajungă la ora 17:00. Puţin după Murgescu au plecat KT 18, UJ-108 şi un R-boot, urmate de Laudon, Dresden, Uskok şi câteva KFK-uri. Evacuarea luase oficial sfârşit. MFP-urile au mai rămas să mai ia la bord cât mai mulţi soldaţi şi apoi au pornit şi ele spre Constanţa. La ora 3:30, cele 13 vedete torpiloare ale 1. Sb Flotille, care asiguraseră siguranţă evacuării împotriva unui eventual atac al navelor Flotei Sovietice a Marii Negre, au părăsit Crimeea, având la bord pe contraamiralul Otto Schultz, comandantul naval german în peninsula, cel care coordonase operaţiunile de îmbarcare la Chersones. Ultimii salvaţi au fost 57 de germani de pe nişte plute de salvare lângă coasta, care au fost luaţi la bord de trei vedete.

Pierderile însă au continuat. Şlepul motor german Geisereich a fost scufundat în urmă atacului unei formaţii de 11 Îl-2 din 8 GShAP. UJ 310 a fost grav avariat de artileria inamică şi a trebuit sabordat. Cea mai importantă pierdere a fost însă cargoul Durostor, care a fost atacat la 75 de mile de Chersones de 12 Pe-2 din 40 BAP şi lovit de două bombe care l-au imobilizat. Echipajul a fost preluat de cele 3 R-boot-uri din escortă, iar nava s-a scufundat curând. În această a două faza a evacuării au fost transportaţi pe mare la Constanţa 47.825 de oameni: 15.078 români, 28.992 germani şi 3.755 sovietici (voluntari, prizonieri şi civili). S-au pierdut aproximativ 10.000 de oameni în timpul traversării, din care 4.000 erau români. NMS Regele Ferdinand a avut 12 morţi şi 28 de răniţi din echipaj, NMS Dacia 3 morţi şi 22 răniţi, iar NMS Ghiculescu un dispărut şi un rănit. Au fost scufundate trei nave de transport sub pavilion românesc (4.598 tone) şi au fost avariate două nave de război. Germanii au pierdut 5 nave, 3 remorchere şi două şlepuri (11.196 tone), iar altă nava a fost avariată. Au fost scufundate patru vânătoare de submarine germane şi 3 şalupe, iar alte şase vânătoare de submarine au fost avariate. De asemenea, două nave de transport maghiare au fost avariate.

În total, între 14 aprilie – 13 mai 1944, din Crimeea au fost evacuaţi pe mare 120.853 de oameni şi 22.548 tone de materiale:
36.557 români, din care 4.262 răniţi
58.486 germani, din care 12.027 răniţi
723 slovaci
15.391 voluntari ruşi
2.581 prizonieri
7.115 civili

Marina Regală Română a primit felicitări din partea marelui amiral Karl Dönitz, comandantul Kriegsmarine, şi a viceamiralului Helmuth Brinkmann, comandantul forţelor germane în Marea Neagră, pentru modul în care a operat în timpul evacuării. Germanii au fost foarte surprinşi de faptul că românii şi-au riscat până şi distrugătoarele la Chersones. Majoritatea comandanţilor de nave au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a: cpt. cdor. Alexandru Dumbravă, comandantul distrugătorului NMS Mărăşeşti, lt. cdor. Titus Samson, comandantul distrugătorului NMS Regele Ferdinand, lt. cdor. Gheorghe Roşescu, comandantul distrugătorului NMS Regina Maria, lt. cdor. Anton Focă, comandantul puitorului de mine NMS Amiral Murgescu, lt. cdor. Constantin Costin, comandantul canonierei NMS Sublocotenent Ghiculescu Ion, lt. cdor. Ioan Iftimescu, comandantul canonierei NMS Locotenent comandor Stihi Eugen şi cpt. Radu Constantinidi, comandantul canonierei NMS Căpitan Dumitrescu Constantin. Comandantul Forţei Navale Maritime Române, contraamiral Horia Macellariu, a primit Marea Cruce a Ordinului Steaua României şi Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, fiind singurul ofiţer de marina român care a primit această înalta decoraţie germană. El primise deja Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a din 1943.

Operaţiunea a fost un succes ţinând cont de condiţiile în care s-a desfăşurat. Distanţă între Constanţa şi Sevastopol era de 220 de mile şi traversarea dura în medie 24 ore. Sprijinul aerian a fost slab, iar după pierderea ultimului aerodrom de la Chersones, a devenit inexistent, facilitând mult succesul aviaţiei de bombardament şi asalt sovietice. Din fericire, Flota Sovietică a Marii Negre s-a limitat la a folosi doar submarinele şi vedetele torpiloare pentru atacuri împortiva convoaielor, neriscand navele de suprafaţă de teamă atacurilor bombardierelor germane. Este evident că o evacuare din timp a Armatei 17 ar fi dus la salvarea mai multor soldaţi din cei 220.000 cât erau în peninsula în aprilie[1].

Victor Niţu

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4247-operatiunea-60000-1944.html

–––––––––––––
[1] Sursa http://www.worldwar2.ro/operatii/?article=776

Publicat în Articole, Documente, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA | Lasă un comentariu

O CARTE NOUĂ DE ALEXANDRU MORARU”ÎN LABIRINTUL DOCUMENTELOR SECRETE”

Interviu realizat de ziaristul Eugen Răbdău cu istoricul arhivist și publicist Alexandru Moraru

Cor: Majoritatea cărților dumneavoastră sunt culegeri de documente de arhivă nemaivăzute de nimeni și respectiv necunoscute de cititor, cercetător. Această recentă lucrare, face parte tot din categoria respectivă, sau diferă?

Nu, nu face parte din categoria precedentelor volume semnate de mine, deși articolele incluse în această carte sunt împresurate cu documente secrete de arhivă.

Noul volum este dedicat copiilor și nepoților mei, copii minunați și nepoți superbi. Cartea a apărut în format A4 conține  356 de pagini cu o îngrijire poligrafică excelentă a editurii Tipocart Print (director executiv domnul Ion Brânză). Coperta cărții, la fel ca majoritatea cărților mele, a fost realizată de fiica mea Laura Moraru, studentă la USM.

Conținutul cărții nu este altceva decât o selecție din cele mai reușite articole documentare și publicistice apărute pe parcursul anilor și publicate în majoritatea cazurilor în reviste, ziare dar și anuare ale unor instituții științifice. Sunt articole importante bine documentate cu materiale inedite, care dau peste cap multe minciuni istorice, ticluite de istorici de curte sau dușmani direcți și indirecți ai adevărului istoric, printre care se numără kominterniștii mai noi și mai vechi, toate speciile de sioniști și sorosiști, cumpărați cu 30 de arginți de mai marii lumii.

De unde aveți în arsenal atâtea documente importante inclusiv secrete și strict secrete?

Am avut fericirea să fiu angajat al Arhivei Naționale a RM pe post de șef secție valorificarea documentelor de arhivă, apoi la Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM am prestart acelaș volum de lucru. Am o experiență de cercetător destul de mare, iar în sistemul de arhive am aproape un deceniu. Curiozitatea profesională ș-a făcut efectul publicând câteva sute bune de articole și mai multe volume de carte.

În majoritatea lor, sunt articole scrise în baza documentelor secrete și inedite  de arhivă, deoarece, fiind îndrăgostit de istorie,  paralel cu serviciul de bază, am studiat zeci de mii de documente importante pentru cercetarea istoriei naționale.

Care este structura și conținutul noului volum ”În labirintul documentelor de arhivă”?

Am ales o structură simplă, cuprinsul, articolele selectate și în final un album personal cu poze de diferite perioade ale vieții și activității mele.  În lista articolelor au intrat:

  1. Cadrele bolșevicilor
  2. Criminali în halite albe
  3. Arhivele statului văzute din interior
  4. Politica este murdară? Sau oamenii?
  5. Masacrul militarilor polonezi la Katân
  6. Povara de a fi român
  7. Târnova: mită pentru comisariatul militar
  8. Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)
  9. Profesorul Gheorghe Buzatu- regretatul meu prieten

10.Comportamentul ocupanților sovietici

  1. Tatarbunar: răscoală după scenariu
  2. 1940: când au năvălit ”eliberatorii”

13.Sub steagul stalinismului

  1. Chișinău, 1944: Ocupat de NKVD
  2. Comunismul ne-a făcut canibali
  3. Dosarul strict secret 009
  4. Copiii noștri în ”grija” statului sovietic
  5. 1918: Anul ascensiunii naționale
  6. Misiuni diplomatice la Petru I
  7. Cahul: ultima luptă a Domnitorului
  8. Manuk-Bei: Diplomat, erou sau trădător?
  9. De s-ar ridica Ștefan-Vodă
  10. Cartea”Holocaustul din Basarabia” este un eșec

24.Mareșalul Antonescu n-a fost antisemit!

  1. Cultura ”ascultată” la Biroul CC
  2. Criuleni și împrejurările lui
  3. De aur, visul făurit
  4. Din istoria drumurilor
  5. Satul de pe malul Ichelului
  6. Patria începe de la cultură
  7. Un creștin în infernal atomic
  8. Muzica- ca sens al vieții
  9. Blazonul orașului Criuleni: a fi sau a nu fi?
  10. Blazon al Criuleniului (autor: Nicolae Frumosu)
  11. Blazonul orășelului Criuleni
  12. Mozaic istoric
  13. Din trecut: satul Jevreni
  14. Satul Jevreni în vâltoarea evenimentelor
  15. Jevreni (articol”Enciclopedia Local.RM, v. 7.)
  16. Soarta unei familii, a unei țări întregi
  17. Răstignit pentru Basarabia: Alexandru Ion Moraru
  18. Poezia ”Nistrul” de Alexandru Ion Moraru
  19. Poezia ”Poveste” de Alexandru Ion Moraru
  20. Probleme. Atitudini. Sugestii
  21. Credință pusă la zid
  22. Activitatea confesiunilor religioase
  23. Biserica ortodoxă din Basarabia
  24. Biserica catolică a RSSM
  25. Religia mozaică
  26. Religia protestantă baptistă
  27. Organizația religioasă ”Martorii lui Iehova”
  28. Masonii în vizorul poliției (1942)
  29. Confesiunile religioase din RSSM în dosare secrete
  30. Politica statului sovietic față de confesiunile religioase
  31. Parcă spuneați că i-a omorât Mareșalul?!
  32. Constantin Bivol: tragedia unui deputat
  33. Fiu de țăran ajuns colonel, editor și publicist
  34. Meditații preelectorale în ajun
  35. Album personal

În anul 2016 dumneavoastră ați organizat la Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu o conferință științifică inedită ”Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, eveniment dedicat memoriei celor 70 de ani de la asasinarea bravului militar și Conducător al Statului român. A fost un eveniment fără precedent. La acest subiect ați editat 3 volume de carte, ce vă leagă de personalitatea Mareșalului Antonescu, pe care majoritatea istoricilor o evută cu desăvârșire?

Am studiat mii de documente de arhivă la acest subiect si adevărat vă spun, dacă citeau cetățenii și guvernanții noștri de carton măcar o jumătate din aceste documente, apoi Mareșalului Antonescu ar fi meritat câte o statuie, sau cel puțin bust în fiecare oraș. Militar talentat, mare patriot, luptător pentru unitatea națională, onest etc.

În baza comunicărilor prezentate la respectivul for științific,  am alcătuit și scos de sub tipar”Materialele Conferinței științifice ”Mareșalul Antonescu in istorie și istoriografie”, grație domnului Efim EFROS, om de afaceri, care a sponsorizat apariția acestei cărți, deși într-un tiraj redus (80 de exemplare). Datorită efortului prietenului Alexei Crețu, profesor universitar și al prietenului Alexei Paluță, cunoscut medic a putut fi posibilă apariția cărții cu materialele conferinței într-un tiraj mai solid. Cu această ocazie, la 29 mai 2017, la Biblioteca Centrală a BM ”B.P.Hasdeu” a fost organizată lansarea acestei cărți.

Documentele secrete, care n-au fost utilizate în cărțile mele, au fost cu succes folosite în sutele de articole cu caracter istoric și documentar publicate în mai multe reviste și ziare. Printre acestea se numără: ” Literatura și Arta”, ”Glasul Națiunii”, ”Capitala”, ”Ziarul de Gardă”, ”Magazin Istoric”, ”Historia”, ”Țara”(Iași), ”Flux de Vineri”, ”Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova”, etc.

Din câte cunosc, unul din articolele dumneavoastră (cu unele prescurtări) a fost preluat de marele nostru  desident, scriitorul Paul Goma din Paris. Care este acest articol și unde a fost publicat maestru Goma?

Este vorba de articolul  de proporții ” Cadrele bolșevicilor”, care a fost preluat de scriitorul și patriotul Paul Goma în renumita lucrare ”Săptămâna Roșie…”(vezi Editura Vicovia, 2009, pag. 315 – 331).

Am rasfoit cartea și la ultimul capitol, Album personal am văzut o mulțime de poze cu personalități cunoscute din Moldova și România. Numiți câteva din acestea…

La finele cărții, pe post de anexă am introdus și un ” album personal”, în care au fost incluse un număr mare de fotografii din viață, copilărie, adolescență, anii de studenție și de activitate. Sunt și poze credem noi, mai puțin cunoscute, cum ar fi autorul alături de oameni celebri cum sunt: maestrul Eugen Doga, maestru Iulian Filip, dr. Vasile Șoimaru, profesorul Alexandru Moșanu, generalul Ion Costaș, scriitorul Constantin Dragomir și regretatul poet Ion Vatamanu, poeta Maria Botnaru, istoricii dr. Mariana Țăranu, dr. Ruslana Grosu, dr. Viorica Olaru Cemârtan, dr. Ion Negrei, profesoara Daniela Vacarciuc,  istoricul militar Sergiu Munteanu, istoricul literar, cercetătorul Vasile Malanețchi, scriitorul și publicistul Vlad Pohilă,  dr. Mariana Harjevschi, dr. Lidia Kulikovski, distinsul cărturar Iurie Colesnic, renumitul scriitor și publicist, Ion Măldărescu, poetul şi scriitorul Nicolae Dabija, publicistul și editorul Alexandru Ganenco, cunoscutul scriitor Tudor Țopa, profesorul universitar Alexei Crețu, colega Elena Șendrea, doamna Elena Pintilei, enciclopedistul Benedict Ciubotaru, profesorul universitar dr. Anatol Petrencu, doamna Mariana Pagu,  colonelul (r) Anatol Munteanu, renumita interpretă Aurica Dicusară (Basarabeanca), scriitorul şi publicistul Grigore Grigorescu, prietena familiei doamna Svetlana Uncuţă, doamna Liuba Muntean, maestru Vasile Iovu și mai multe poze cu copiii și rudele apropiate.

Felicitări pentru această nouă realizare și cât mai mulți cititori. Mulțumesc pentru acest interviu și timpul acordat.

Și eu vă mulțumesc. Doamne ajută și să aveți o peniță cât mai ascuțită!

A consemnat: Euden Răbdău

Publicat în ALŢII DESPRE MINE, DUMINICĂ SEARA..., PUNCTE DE VEDERE, RECENZII, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | 2 comentarii

VIBRAȚIA SUFLETULUI…MAMA

Publicat în SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, TINERE TALENTE, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video | Lasă un comentariu